Posted in Muzică, Uncategorized

“Şi îmi vine să tac…”

 

Advertisements
Posted in Muzică

In noi e loc numai de iarnă

imaginary coffee

Zăpada aceasta a ajuns să-mi fie dragă. Privesc cum se zbate iarna să rămână, cum se agață cu toți fulgii ei reci de copaci și de ghetele mele și cum nu mă mai sperie. E ciudat că abia acum începe să-mi placă. Probabil sunt omul cauzelor pierdute!

… la mine-n suflet este vifor

Și vin nebuni să facă schi…

Posted in Muzică, Poezii

Lângă dorul singur, fără sărbătoare…

Ierni fără săniuțe, case părăsite, Crăciun fără zăpadă și fără colindători. Generația mea are amintirea sărbătorilor de altădată în care orașele erau mai puțin decorate, dar mult mai însuflețite.

Numai ce m-am întors de la un concert de colinde care mi-au amintit ce spirit frumos avem:imaginary coffee.JPG

La căsuța unde-i neaua până-n tindă,
Vine Fiul dulce, singur, și colindă.

Leru-i, Doamne, ler.

Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler…

Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.

Lângă ușa unde nimeni nu se-oprește,
Vine Fiul dulce, singur, și grăiește.

Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce, singur, și Se-așază.

Lângă plânsul singur fără liniștire
Vine Fiul dulce – șoaptă de iubire.

Lângă dorul singur fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce – har și-mbrățișare.

Leru-i, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler..

Posted in Filme, Muzică

I Could Have Danced All Night

“I Could Have Danced All Night” – My Fair Lady

Încă… cel mai frumos musical!

I Could Have Danced All Night

 

 

I could have danced all night, I could have danced all night
And still have begged for more
I could have spread my wings and done a thousand things
I’ve never done before

I’ll never know what made it so exciting
Why all at once my heart took flight
I only know when he began to dance with me
I could have danced, danced, danced all night

(Aș fi dansat toată noaptea, aș fi dansat toată noaptea

Și tot nu m-aș fi săturat

Aș fi putut zbura, gata să fac o mie de lucruri

Pe care nu le-am făcut niciodată.

Nu știu de unde atâta emoție

De ce inima a prins aripi dintr-o dată

Știu doar atât: Când a dansat cu mine

Eu nu m-aș mai fi oprit întreaga noapte.)

 

Posted in C., Muzică

Vals lent în Fa minor

imaginary coffeeMuzica este și ea o parte din mine. Îmi oprește adesea pașii și respirația, e Cupidon-ul sau psihologul, e batista albă a păcii sau gândul ascuns, o caut și o resping, o ascult în tăcere, o dansez sau o fredonez. Îmi place versatilitatea unei melodii și mai ales liniștea ei.

Valsul aduce un soi de noblețe în muzică, el îmi pare o combinație sofisticată și seducătoare de noblețe, romantism, eleganță și senzualitate. Ascult obsedant Shostakovich,  Al doilea Vals,  și melodia îmi pare iubirea însăși. Nu are nicio urmă de vulgaritate, agresivitate sau exhibiționism. Are însă ceva din starea schimbătoare a dragostei: seninătatea lirică devine putere și strălucire, superficialitatea dezvăluie profunzimea, siguranța se transformă în incertitudini, în tristețe și în abandon.

Găsesc în Marsul luI Radetzky de Johann Strauss opusul, o față a muzicii clasice pe care iarăși o admir: umorul serios (dacă pot spune așa !). Știu istoria piesei și mă ajută să o înțeleg, dar sentimentul de bucurie, de mobilizare și extraordinarul optimism al acestei melodii vine din ritmul desăvârșit.

 Ei bine, concertul de aseară se anunța a fi dedicat muzicii braziliene. Cum afară erau 40 de grade, m-am gândit că atmosfera era pe jumătate asigurată. Concert de pian! Puținele mele cunoștințe despre muzica braziliană, și mai ales despre cea clasică, m-au făcut mai degrabă reticentă. Dar nu e prima dată în viață când sunt surprinsă! Cu mici excepții, când am recunoscut câteva note cu rezonanțe sud-americane, nicio melodie nu m-a făcut să-mi imaginez ritmurile clar specifice Braziliei, în schimb a fost o seară a dansurilor, valsurilor și a tangourilor clasice. Iar dintre ele, cel care mi-a rămas în minte mult după încheierea concertului a fost Valsul în fa minor al lui Ernesto Nazareth. Un vals lin lipsit de rigoarea ritmului de ¾, un vals în care am regăsit tragismul din viața artistului și detașarea inconștientă care i-a marcat destinul. Mi-a transmis liniștea unei seri frumoase de vară.

Nu a fost acel dans aseară… nu a fost valsul meu, dar are ceva din valsul acela.

Posted in Muzică

We made these memories for ourselves

“Photograph”

Loving can hurt

Loving can hurt sometimes
But it’s the only thing that I know
When it gets hard
You know it can get hard sometimes
It is the only thing that makes us feel aliveWe keep this love in a photograph
We made these memories for ourselves
Where our eyes are never closing
Hearts are never broken
Times forever frozen stillSo you can keep me
Inside the pocket
Of your ripped jeans
Holdin’ me closer
‘Til our eyes meet
You won’t ever be alone
Wait for me to come home

Continue reading “We made these memories for ourselves”