Mi-e imposibil fără tine

Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă

Şi nici în ce culori îţi sta mai bine,

Ştiu doar că amintirea nu mă lasă

Şi că mi-e imposibil fără tine.

 

Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,

Care-a decurs din întâlnirea noastră,

Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă

Şi tu îmi faci cu mâna la fereastră.

 

Subtile explicaţii cui i-aş cere?

Tot prostul face pe interesantul

Şi-n condamnarea asta la tăcere,

Mai conversez de-a surda, cu neantul.

 

Şi cum să transformăm iubirea-n ură,

De ce nu noi, ci solii să lucreze,

Şi să pătăm simţirea cea mai pură,

Punând incendiul tot în paranteze?

 

N-aş vrea să te-ndârjesc sau să te sperii,

Nici să te fac să te-ndoieşti de tine,

Dar eu te-am adorat fără criterii,

Estet bolnav, al patimii depline.

 

De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă,

Te-am apărat de bârfe şi de crivăţ,

Şi după toată veghea ne-ntreruptă,

Cedez numai în lupta împotrivă-ţi.

 

Şi totuşi tu ai fost cea mai frumoasă,

La mine-n braţe îţi fusese bine,

Obsesia iubirii nu mă lasă

Şi-mi este imposibil fără tine.

 

Adrian Păunescu – Mi-e imposibil fără tine

 

Atonement

Am primit de la Geo (Just reading my books ) invitația de a intra în jocul ăsta muzical. Mulțumesc, Geo! Tot ea mi-a explicat și regulile. Sunt două:

Prima regulă : „Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora”.

Gândul mi-a zburat imediat la o melodie fabuloasă, coloana sonoră a nu mai puțin fabulosului film „Atonement”. Ceea ce include piesa în „categoria-țintă” a acestui joc este introducerea sunetului produs de o mașină de scris care urmărește linia melodică și adaugă intensitate și dramatism. „Ispășire”, cartea lui Ian McEwan, cea care stă la baza filmului,  este despre regrete, despre mustrările de conștiință care ne urmăresc pe tot parcursul vieții și care ne hotărăsc destinul. Dar este și despre modul particular în care uneori reușim să ne împăcăm cu propriile greșeli și să rescriem vieți. Recomand!

Cea de-a doua regulă:
Dați leapșa mai departe la exact 3 bloggeri, pe care va trebui să-i menționați explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”, indiferent cât de mulți ar fi cei care mai doresc sau cei care vă citesc, indiferent cât de mult s-ar supăra unii că i-ați ales sau că nu i-ați ales, trebuie să alegeți în mod clar și explicit 3.

Aici începe greul! Predau mai departe „cartoful încins” și îi invit să se bucure de acest joc  pe:

Ane – arta si natura

Constanța Crețu – doriteșinedorite

sunt un adolescent rebel

 

Pe străzile din București

Teama de ger și melodiile obsedante pier la fel: dansând!
Hai, întoarce-te în timp să ne privești
Cum dansam pe străzile din București,
Pe vremea când încă trăiam povești.
Hai să-ți cânt să-ți amintești….
20160618_203913

The way to my recovery

San Ġiljan, sfârșit de mai și o neașteptată melodie a cappella. 

I wanna be clean
I wanna live my life free.
Above all things that make life grey and cloudy,
Show me the way to my recovery

Cu acompaniament instrumental pare ușor diferită.