Posted in Gânduri

Imaginary Coffee

coffee-paintingMi-am propus un exerciu de imaginație provocator și straniu: o cafea imaginară cu tatăl meu!

De ce cu el? Poate pentru a ne da șansa unei „relații” dincolo de imposibilul ei, un fel de înțelegere a tăcerii. Sunt oare lucruri pe care ar fi vrut să mi le spună? Mi-aș dori să știu dacă s-a regăsit în felul meu de-a fi de-a lungul timpului. E mândru sau dezamăgit de mine… Dacă el e îngerul meu păzitor și dacă știe cât a contat să cred asta. Și mai ales aș vrea să știe că de fapt mi-a fost mereu alături, că l-am simțit în propriile-mi reacții cărora nu le-am putut da decât o explicație genetică, l-am regăsit în imaginea din oglindă, iar în vise n-a încetat să-mi fie tată.

De data aceasta trebuie să recunosc că nu cafeaua, ci imaginația face ca lucrurile să se întâmple. Lipsesc multe piese din scenariul închipuit de mine, iar unele dintre ele îmi sunt complet străine. Oare cum se desfășoară un dialog tată-fiică? Cum găsești echilibrul dintre politețe și familiarism? Cum te adresezi unui tată?

Continue reading “Imaginary Coffee”

Advertisements