Posted in Citate, Learnings

Lesson #9

PalarieSă te rupi de lucruri reale nu înseamnă nimic. Dar să te rupi de amintiri… Inima e sfâșiată când ne despărțim de visuri”. (Chateaubriand).

 

Advertisements
Posted in Citate, Learnings

Lesson #8

imaginary coffeeSuntem ca păianjenul. Ne ţesem viaţa şi apoi ne deplasăm de-a lungul aţelor. Suntem ca visătorul care visează şi apoi trăieşte în vis.” – UPANIŞADE

Câtă patimă trebuie să pui în visul tău, câtă imaginație și cât imposibil… Cât de intens trebuie să viseze copilul din tine! El țese planurile și tot el le urmează indiferent unde îl duc. Cu timpul însă pierzi din intensitatea cu care faci lucrurile. Dispare spontaneitatea și se strecoară conformismul, iar pânza ta de păianjen începe să semene cu o țesătură banală.

Am un soi de entuziasm captiv în propriile-mi visuri.

Posted in Gânduri, Learnings

Lesson #7

imaginary coffee“Attract what you expect. Reflect what you desire. Become what you respect. Mirror what you admire.” (Planner 2018)

Asta citesc în fiecare dimineață pe coperta agendei mele pentru 2018. Astăzi mă gândeam că nu-mi mai rămâne decât să-mi descopăr așteptările și dorințele și să depistez spre cine să îmi îndrept respectul și admirația. Apoi aș mai avea nevoie să exersez legile atracției și să le încalc pe cele ale fizicii, să încerc tehnicile de autotransformare prin mimetism și apoi să îmi rezerv ceva timp pentru a mă obișnui cu noua mea versiune – Imaginary Me – pe care sper că o voi mai recunoaște. Se anunță un an interesant!

Posted in Citate, Gânduri, Learnings

Lesson #6

imaginary coffee“Life isn’t about finding yourself. Life is about creating yourself.”

 În viaţă nu trebuie să te regăseşti. În viaţă trebuie să te construieşti. (George Bernard Shaw)

… să-ți netezești asperitățile și să-ți luminezi colțurile întunecate. Uneori adevăratul tu stă amorțit sub straturi de compromisuri, prejudecăți, temeri pietrificate. Ai nevoie de timp să sapi spre tine, să-ți dezgheți simțurile și să-ți limpezești gândurile; îți trebuie consecvență și imaginație pentru a te recrea din parfum și muzică!

 

 

Posted in Citate, Gânduri, Learnings

Lesson #5

IMG_3975

“Cele mai multe umbre din viaţa noastră apar din cauză că stăm în calea propriei noastre lumini.” Ralph Waldo Emerson

Iar acea lumină, ca și umbra, poate apărea sub forma unei șanse, a unei senzații sau a unei persoane. Diferența este făcută doar de poziția în care te afli tu în raport cu ea.

Când te îndrepți spre lumină  în urma ta rămân oricum umbre deformate, ani,  visuri, uneori victime, eroi…

Posted in Citate, Gânduri, Learnings

Lesson # 4

The fault, dear Brutus, is not in our stars, but in ourselves.”

(Vina, dragă Brutus, nu-i scrisă-n stele, ci în noi înşine. William Shakespeare)IMG_1920

Vină, greșeală, culpă… adesea sinonimele plăcerii.  Mă întreb cum ar fi fost viața dacă n-ar fi existat păcatul, noțiunea de vină, conștiința greșelii. În cazul ăsta ce sens ar mai avea pedeapsa, normele, morala, legile? Și uite cum ar dispărea instituții, cuvinte din dicționar și mustrări din conștiință!

Posted in Citate, Learnings

Lesson #3

Octavian Paler

“Ceea ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată.”

IMG_3999… dar nici nu încetezi să cauți “netrăitele” tale. E vorba despre șansele pierdute, irosite în speranța că vor reveni, despre cuvintele nespuse, sentimentele ascunse în spatele orgoliului, emoțiile blocate. E lecția pe care o înveți abia la vârsta la care viața ta se află la adăpostul lui “a avea”, dar se regăsește în “a simți”, la vârsta la care te bucură ceea ce oferi mai mult decât ceea ce primești, iar oricum bucuriile tale de-acum nu mai vin din lucruri, ci din trăiri. Care este vârsta asta?  Nu e o vârstă în sensul anilor, ci e acel timp în care momentele netrăite își cer dreptul la viață. Sau poate ele n-au încetat nici o clipă să existe, și poate numai neputința ta le-a inhibat. Și vine vremea când îți dorești să le trăiești. Teama de ridicol e singura care mai opune rezistență, dar și aceea e înfrântă de libertatea pe care ți-o dă înțelepciunea nepăsării. Îți umpli brațele cu toate alinturile și răsfățul, cu toate cuvintele și mângăierile care ți-au lipsit și le dăruiești copilului care ai fost. Devii acel copil atunci când în viața ta se strecoară tandrețea.

Răsfățul …. un cuvânt privit cu multă suspiciune și cel mai adesea cu dispreț. Un cuvânt privit cu regret de copilul pe care ți-l amintești atât de bine. Cât i-a lipsit! Cum s-a lipit de toți cei pe care i-a suspectat de puțină tandrețe! Cât l-a căutat în gesturile celor care i-au atins obrazul! Cât s-a entuziasmat când l-a întrezărit în cuvinte și cât de dezamăgit a fost când și-a dat seama că nu e decât un alt “fake”!

Răsfățul netrăit la timp…. nu-l mai trăiești niciodată. Cei care ți l-ar fi putut da, nu sunt cei la care îl cauți astăzi.

Și totuși…. de câteva zile mă răsfață teii. Și am de gând să trăiesc din plin acest răsfăț, fix la timpul lui.