Lesson #15

Când se războieşte cu noroiul, zăpada este cea care se topeşte” (Martha Bibescu)

20200401_094352 - Copy

Rătăcim în războaie iraționale, fără o miză, fără un scop care să justifice pângărirea interioară și pârjolul din jurul nostru. Din ceea ce un om inteligent face o competiție, un om slab iscă un război „care pe care”. Incapabili să ne controlăm banala ură de care suntem conduși, ne explicăm atacurile ca fiind porniri profetice…. ne erijăm în salvatorii unei cauze imaginare.

Numim frustrările noastre curaj și ne luăm superioritatea ca argument în lupta cu un inamic plăsmuit din propriile aversiuni. Cel mai adesea, disprețul este motivul care declanșează în noi dorința de a arunca mănușa.  Ironic, sfârșim contaminați tocmai de obiectul disprețului nostru. Împrumutăm de la adversar josnicia, justificând că trebuie să îl învingem cu armele lui. Ne lepădăm de educație și de maniere. Ne pierdem noblețea și onoarea. Nu ne declarăm satisfăcuți decât atunci când ținta furiei noastre este una cu pământul, iar noi, superiori, îi servim umilința ultimă. Dar adevăratul învins nu e cel împotriva căruia ne-am îndreptat. Noi am devenit el. Războiul ne-a transformat într-o altă versiune a celui pe care-l urâm, la care a adăugat aroganța învingătorului. Și ca în orice război, există victime colaterale, cele pe care le distrugem în drumul spre orgolioasa noastră izbândă.

La final, privind în jur, avem cu cine împărți bucuria victoriei?

Lesson #14

“Who I Am Defines What I Create, And What I Create Is The Definition Of Who I Am”  (David Kracov)

aIMG_3061

Indiferent dacă suntem artiști sau filosofi part-time, părinții sau copiii cuiva, prieteni sau necunoscuți suntem doar ceea ce facem, iar ceea ce facem ne definește. Oare cum arătăm prin ochii lipsiți de subiectivism ai celorlalți? Ce va conta mai mult atunci când vom rămâne numai chipuri fără umbre în amintirile cuiva? Aducem noi puțin frumos sau căldură în jurul nostru și în noi? Suntem noi stropul de umor sau de înțelepciune care înseninează o zi mohorâtă? Am reușit noi să găsim formula alchimică prin care să ne transformăm în versiunea noastră fenomenală? Suntem fericiți cu noi înșine? Cum ar desena copilul care am fost, omul mare de acum? Și dacă un artist ne-ar dedica o operă, ce cuvânt din dicționar ar purta aceasta?

inima

Lesson #13

Un gand„Într-o viață excepțională,
Le făceai în felul tău pe toate
Și-a venit târâș la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.”

(Adrian Păunescu)

Plecările definitive sunt demonstrații de simplitate, de liniște și de singurătate. Zbuciumul și teama în care te-ai risipit, se pierd, învingătoare, odată cu ultima respirație. Devii doar gândul altcuiva, imaginea în sepia a unei întâmplări.

Lesson #11

VLUU L310W L313 M310W / Samsung L310W L313 M310W

Frica ține strâns, dragostea dă drumul.” (Neale Donald Walsch)

Suntem – alternativ sau simultan – fericiți și triști, ne simțim incluși sau excluși, iar stările astea sunt consecințele pasiunii sau ale fricii de care suntem controlați. Construim drumuri optimiste, le investim cu entuziasm, apoi constatăm că duc spre nicăieri. Alteori, găsim fericirea acolo unde n-am fi căutat-o niciodată. Devenim călăii celor pentru care fericirea suntem noi, noi… victimele unor planuri decise de frică sau de dragoste. Dar dacă n-ar fi toate astea…. am mai putea spune oare „am trăit”?

 

 

Lesson #10

DSC08480

De fi-va supărarea ta un punct în zare,
Această perspectivă mă miră și mă doare,
De fi- va supărarea ta un pumn de cuie,
Această răstignire mă moare și mă suie,
De fi-va supărarea ta pernă de pat
Pe care somnu-ți stă culcat,
De fi-va ea , așa cum pare,
O mică sau mai mare supărare,
Tu află acuma , mândra mea poveste,
Că, daca totu-i trecător , și asta este…

Horatiu Malaele

Lesson #8

imaginary coffeeSuntem ca păianjenul. Ne ţesem viaţa şi apoi ne deplasăm de-a lungul aţelor. Suntem ca visătorul care visează şi apoi trăieşte în vis.” – UPANIŞADE

Câtă patimă trebuie să pui în visul tău, câtă imaginație și cât imposibil… Cât de intens trebuie să viseze copilul din tine! El țese planurile și tot el le urmează indiferent unde îl duc. Cu timpul însă pierzi din intensitatea cu care faci lucrurile. Dispare spontaneitatea și se strecoară conformismul, iar pânza ta de păianjen începe să semene cu o țesătură banală.

Am un soi de entuziasm captiv în propriile-mi visuri.

Lesson #7

imaginary coffee“Attract what you expect. Reflect what you desire. Become what you respect. Mirror what you admire.” (Planner 2018)

Asta citesc în fiecare dimineață pe coperta agendei mele pentru 2018. Astăzi mă gândeam că nu-mi mai rămâne decât să-mi descopăr așteptările și dorințele și să depistez spre cine să îmi îndrept respectul și admirația. Apoi aș mai avea nevoie să exersez legile atracției și să le încalc pe cele ale fizicii, să încerc tehnicile de autotransformare prin mimetism și apoi să îmi rezerv ceva timp pentru a mă obișnui cu noua mea versiune – Imaginary Me – pe care sper că o voi mai recunoaște. Se anunță un an interesant!

Lesson #6

imaginary coffee„Life isn’t about finding yourself. Life is about creating yourself.”

 „În viaţă nu este despre a te regăsi, ci despre a te construi”. (George Bernard Shaw)

… să-ți netezești asperitățile și să-ți luminezi colțurile întunecate. Uneori adevăratul tu stă amorțit sub straturi de compromisuri, prejudecăți, temeri pietrificate. Ai nevoie de timp să sapi spre tine, să-ți dezgheți simțurile și să-ți limpezești gândurile; îți trebuie consecvență și imaginație pentru a te recrea din parfum și muzică!