Aprilie, pestrițul!

Trebuie să recunosc că a fost un pic de trudit și încă mai este. De fapt, nu prea se termină munca în grădină, dar îți dă o anume liniște, o altfel de liniște în care se diluează oboseala, relaxarea și un sentiment straniu că sunt acolo unde vreau să fiu.

Anul acesta a fost rândul viei. Am refăcut o parte din ea, am adus butași noi și am schimbat spalierele.

Am curățat pomii fructiferi, iar crengile le-am trecut prin tocător, urmând să devină compost.

Din scândurile unor foste anexe am construit straturi înălțate pentru cultivarea legumelor. Am ales să împrumut practicile agriculturii regenerative și să lucrez pământul din micuța mea grădină cu grijă, fără să-l agresez prea tare. În plus, nici nu trebuie să sap! Am așezat în straturi: cartoane, lemne groase, crengi, paie, pământ de grădină și compost. Când totul a fost gata am semănat semințe și bulbi de primăvară. Deja putem culege salată, rucola, spanac, ceapă verde  și usturoi pentru stufat.

Am îngrijit căpșunii care sunt pe cale să înflorească. La fel și trandafirii pe care a trebuit să-i mut pentru a nu rămâne stingheri după ce am reconfigurat grădina.

Am plantat diverse flori, arbuști ornamentali și plante aromatice.

Ne-a inspirat această primăvară însorită!

De tine-am fost lipsit în primavără

Pe când aprilie se-mpodobea pestriț,

Făcând așa un spirit tânăr să răsară,

Că până și Saturn râdea înveselit.

(Sonetul 98, W. Shakespeare)