Mici placeri imaginare

Percep teatrul, filmul, cărțile ca pe viețile mele imaginare. În toate încerc să mă regăsesc, fie și numai într-un gând al vreunui personaj, în vreo imagine care să-mi trezească amintiri, în detalii care mă fac să-mi doresc să fiu acolo. Le trăiesc intens și le disec uneori, alteori le continui în mintea mea într-o manieră personală sau mă bucur de moment și transfer această bucurie stării mele de spirit.

Cam asta s-a întâmplat astă-seară când am mers să văd  “Ménage à trois”, un spectacol după Neil Simon, în regia lui Sorin Misirianţu, cel care și interpretează unul dintre roluri. Dacă nu ar fi o expresie mult prea folosită, aș descrie piesa ca fiind o “comedie irezistibilă“ . Da, am râs, pentru asta m-am dus astăzi la teatru, dar dincolo de situațiile pline de haz, răzbate complicitatea, această stare pe care o admir în orice relație.  Complicitatea demonstrează puterea unei relații dincolo de micile șicane sau marile trădări.

Cei doi prieteni care dețin împreună ziarul cu un nume predestinat eșecului, Colaps, trăiesc și lucrează într-un apartament a cărei chirie este condiționată de ieșirile unuia dintre ei (Ioan Isaiu) cu bătrâna și insistenta proprietară. Celălalt (Sorin Misirianţu) se îndrăgostește la prima vedere de “mirosul” noii sale vecine (Ionela Nedelea). Ei bine, acolo unde e iubire de cele mai multe ori e drama, dar astăzi a fost o comedie ca la carte.

Iar seara mi-a oferit un cer superb!

IMG_1858

Advertisements