Posted in Filme, Muzică

I Could Have Danced All Night

“I Could Have Danced All Night” – My Fair Lady

Încă… cel mai frumos musical!

I Could Have Danced All Night

 

 

I could have danced all night, I could have danced all night
And still have begged for more
I could have spread my wings and done a thousand things
I’ve never done before

I’ll never know what made it so exciting
Why all at once my heart took flight
I only know when he began to dance with me
I could have danced, danced, danced all night

(Aș fi dansat toată noaptea, aș fi dansat toată noaptea

Și tot nu m-aș fi săturat

Aș fi putut zbura, gata să fac o mie de lucruri

Pe care nu le-am făcut niciodată.

Nu știu de unde atâta emoție

De ce inima a prins aripi dintr-o dată

Știu doar atât: Când a dansat cu mine

Eu nu m-aș mai fi oprit întreaga noapte.)

 

Advertisements
Posted in Citate, Filme

“Never lie, steal, cheat, or drink”

Sara: What should we toast to?
Hitch: Never lie, steal, cheat, or drink. But if you must lie, lie in the arms of the one you love. If you must steal, steal away from bad company. If you must cheat, cheat death. And if you must drink, drink in the moments that take your breath away.

imaginary coffee

Înainte citeam cărțile, vedeam filmele, ascultam discursurile și ne notam în carnețele sau pe colțuri de hârtie fraze pe care doream să le reținem.  Îmi place când cineva împărtășește cu mine un pasaj dintr-un film sau o frază din cartea citită. Uneori caut site-uri și citesc aceste mici extrasuri ca pe o lectură în sine. Mă întreb: mai caută cineva cartea sau de orice altceva scris de autorul citatului care i-a atras atenția?

Și dacă tot ne vorbește Hitch despre “breath away”, recunosc că  sunt citate care-mi taie respirația. Dar, mă rog, nu cred că ăsta este unul dintre momentele “must drink” la care se referă.

Posted in Filme, Recenzii

What Happened to Monday

What Happend to Monday

Acum doi ani mă aflam la Biblioteca Națională și am avut surpriza să constat că aterizasem fix pe un platou de filmare.  Pe parcursul a mai mult de o jumătate de oră s-a filmat o singură scenă care nu părea să aibă mai mult de câteva secunde: o femeie pășește în lift și, înainte să se închidă ușile, un bărbat le oprește cu o servietă și i se alătură femeii.  Erau acolo cameramani, stiliști, o mulțime de oameni care, după fiecare dublă, rearanjau “scena”, le retușau machiajul și hainele actorilor și reluau indicațiile pentru toată lumea. Aflu că este vorba despre filmul What Happend to Monday, iar actorii pe care tocmai îi urmăream erau Noomi Rapace și Pål Sverre Hagen.

Am o oarecare rezistență (nejustificată!) la subiectele SF, dar chiar și numai pentru a regăsi în film scena a cărei martoră fusesem am căutat filmul. Dacă partea SF am găsit-o chiar interesantă, violența (mult prea multă) a fost mai greu de digerat.

Acțiunea se petrece într-un viitor nu prea îndepărtat, dar marcat de suprapopulare și de efectele încălzirii globale. Federația hotărăște să conserve planeta și emite “Actul de repartiție a copilului” prin care i se permitea fiecărei familii să aibă un singur copil. Toți ceilalți frați urmau să fie supuși unei proceduri de adormire prin criogenare, dar care până la final s-a dovedit a fi cu totul altceva. Toți cetățenii purtau o brățară de identificare și erau verificați prin sisteme moderne de monitorizare.

Pe acest fond, fiica lui Settman naște șapte fete dintr-o sarcină multiplă și moare. Bărbatul ascunde fetițele în apartamentul său și le numește după zile săptămânii: Monday, Tuesday, Wednesday… Le-a crescut și le-a învățat să se poarte ca una singură, să lucreze mereu împreună și să-și împărtășească totul. Fiecare fată ieșea afară numai o zi pe săptămână, ziua al cărui nume îl purta. La finalul zilei fata proiecta pe un ecran tot ce făcuse, ce văzuse, absolut totul, pentru ca celelalte, care o înlocuiau pe rând restul săptămânii, să continue firesc aceeași unică existență. Fetele erau identice (Noomi Rapace le interpretează pe toate), dar aveau temperamente diferite. Afară însă erau un singur personaj: Karen Settman.

Timp de treizeci de ani, fetele respectă același program, până într-o zi când Monday nu se mai întoarce acasă. Dacă fetei i s-a întâmplat ceva și autoritățile au găsit-o toate surorile erau în pericol, iar Karen Settman ar dispărea odată cu orice șansă a lor de supraviețuire. A doua zi, Tuesday pleacă în căutarea surorii ei. Află cum și-a petrecut o parte din zi, dar este prinsă de reprezentanții regimului și este dusă la sediu. Secretul lor fusese deconspirat! Fetele se confruntă cu cel mai înfricoșător scenariu, dar și cu trădarea.

Finalul este cu totul surprinzător și, paradoxal, optimist.

Am recunoscut clădirile noastre ceaușiste și atmosfera gri a orașului. M-am gândit că poate chiar acest aspect sărăcăcios i-a făcut pe producători să aleagă România pentru filmări. Trist, dar măcar a ieși ceva bun din asta!

Posted in Filme

Blue Jay

Imaginary coffee“…Știu că putem trece împreună prin asta. Tu ești lumea mea. Nu voi înceta niciodată să te iubesc.”
O scrisoare netrimisă. Prima versiune a mesajului pe care el, Jim, a vrut să-l trimită iubitei lui, Amanda. O scrisoare care ar fi schimbat totul, dar care a rămas uitată printre lucrurile lăsate în urmă. Ce mai poate însemna ea peste 22 de ani?
Jim și Amanda au trăit o frumoasă poveste de dragoste, iar acum, după mai bine de douăzeci de ani s-au regăsit întâmplător într-un market. Viețile lor o luaseră în direcții diferite, iar cei doi au început să-și împărtășească amintirile la o cafea, în barul pe care-l frecventau odinioară, Blue Jay (Gaița albastră). Odată ce s-au revăzut au simțit aerul aventuros al tinereții și au încercat să facă ceva din nebuniile de atunci. Au luat, ca pe vremuri, bere și jeleuri, au jucat rolul lor din viitor, așa cum obișnuiau să facă, au dansat, au cântat. În casa mamei lui Jim, toate lucrurile rămăseseră așa cum le lăsaseră ei în urmă cu 22 de ani. Femeia găsește vechiul jurnal al lui Jim și îl deschide la ziua în care se cunoscuseră: “Vântul schimbării bate în seara asta. Amanda. Amanda. Cine știa că avea să o cheme Amanda? Ce față! Ce spirit! Buzele au spus: Salut, prietene! dar inima a spus: Salut, viitor! Nici nu mă mai cunosc. Am fost rupt în jumătate. Sângerez cu plăcere căci există ea.

Filmul este despre regăsire. El, puternicul de atunci, plângea acum foarte ușor, iar ea, sub efectul antidepresivelor, nu mai plânsese de 5 ani. Motivul despărțirii de atunci crescuse în el sentimentul neputinței și al regretului. Fiecare luptase singur cu sine și se abandonase în propriile iluzii despre cum să-și trăiască viața.

E un film alb-negru, deși e recent, iar acțiunea se petrece în mai puțin de 24 de ore. E un film cu două personaje principale și unul secundar care apare doar pentru câteva minute. Nici îmbrăcămintea lor, nici peisajele, nimic nu atrage atenția. Totul se concentrează pe cuvinte, pe priviri, pe reacții.

Dacă ar fi ales să trimită acel bilet……