Posted in Poezii

Rânduri pentru Anul Nou

imaginary coffeeAn nou!…
Fii nou de sus și până jos!…
Copil al nimănui și-al tuturor,
Copil din flori,
Copil gălăgios…
Desfășură-te-ncet de pe mosor…
Incet… cât mai încet… și liniștit…
Și fii atent ca nu care cumva
Să ți se rupă firu-n casa mea!…
Bine-ai venit, An nou…
Bine-ai venit!…

(Ion Minulescu – Rânduri pentru Anul Nou)

Advertisements
Posted in Muzică, Poezii

Lângă dorul singur, fără sărbătoare…

Ierni fără săniuțe, case părăsite, Crăciun fără zăpadă și fără colindători. Generația mea are amintirea sărbătorilor de altădată în care orașele erau mai puțin decorate, dar mult mai însuflețite.

Numai ce m-am întors de la un concert de colinde care mi-au amintit ce spirit frumos avem:imaginary coffee.JPG

La căsuța unde-i neaua până-n tindă,
Vine Fiul dulce, singur, și colindă.

Leru-i, Doamne, ler.

Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler…

Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.

Lângă ușa unde nimeni nu se-oprește,
Vine Fiul dulce, singur, și grăiește.

Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce, singur, și Se-așază.

Lângă plânsul singur fără liniștire
Vine Fiul dulce – șoaptă de iubire.

Lângă dorul singur fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce – har și-mbrățișare.

Leru-i, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler..

Posted in C., Poezii

Dacă-ar fi scris un scriitor povestea noastră

imaginary coffeeDacă-ar fi scris un scriitor povestea noastră,
N-ar fi ales nicicum acest final.
Ar fi compus o intrigă, o dramă proastă,
Dar n-ar fi încheiat așa banal.

Sau poate-ar fi găsit cuvinte de efect
Și-ar fi șters replici de răzbun;
E scriitor, el poate face un final perfect,
Dar nu și-un început mai bun.

Dacă-ar fi scris un scriitor povestea noastră
Și ai zări volumul pe tejghea,
Între atâtea alte cărți, printr-o fereastră,
L-ai răsfoi? L-ai cumpăra?

#imaginarycoffee

Posted in C., Poezii

O cafea cu viata mea

Imaginary coffee

La masă stau cu viața mea,
La întâlnirea semicentenară.
Ea  bea un ceai alăturea,
Iar eu, cafeaua mea imaginară.

Și mă privește întrebător
Cu ochii celei care-am fost:
De care zi ți-e cel mai dor
Și-n care an ți-a mers mai prost?

Ce oameni, visuri, sentimente,
Ce urme, riduri, răni sau bucurii,
Ce mulțumiri, ce șanse, ce regrete,
Din astea toate ce ți-ai mai dori?

Sau poate vrei să-mi spui, din toate,
Ce clipă-ai vrea să retrăiești?
De poți, s-alegi cu exactitate
Ce-ai vrea să ștergi sau să oprești.

O, ce-aș alege și câte n-aș schimba…
Dar cum să rup ceva din mine-ea?
Și sorb zâmbind din ceașca de cafea:
La masă stau cu viața mea!

(#imaginary coffee)

 

Posted in Poezii, Traduceri

“Funeral Blues” de W.H. Auden

IMG_6153

(o încercare de traducere)

“Oprește ceasurile și-nchide telefoanele,

Și dă-i tentante oase să nu mai latre câinele,

Să faci pianele să tacă, și-n sunete de tobe-năbușite

Să dezvelim coșciugul, să vină bocitoarele cernite.

 

Iar avioanele deasupra în murmurul rotit

Să scrijelească cerul cu mesajul: El A Murit,

Să pui îndoliate funde la gâtul alb al porumbeilor din parc,

Iar polițiștii-n trafic să poarte mănuși negre de bumbac.

 

El mi-a fost Nordul, și Sudul, si Estul și Vestul îmi era,

Odihna de duminică și-ntreaga săptămână grea.

Amiaza mea și miezul nopții, mi-era cuvânt, mi-era cântat

Și am crezut că-această dragoste va exista mereu… m-am înșelat.

 

Acum nici stelele nu mai au rost, pe toate  să le stingi

Împachetează luna, iar soarele poți să-l alungi.

Revarsă-oceanele și taie pădurea nemilos:

De-acum nimic nu îmi mai este de folos.”

 

(Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone,
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.

Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message He Is Dead,
Put crepe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.

He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song;
I thought that love would last for ever: I was wrong.

The stars are not wanted now: put out every one;
Pack up the moon and dismantle the sun;
Pour away the ocean and sweep up the wood.
For nothing now can ever come to any good.)

Posted in Moments in time, Poezii

Ziua florilor mele de mai

imaginary coffee24 mai, o zi care nu trece niciodată fără să o observ. Nu e o zi obișnuită. De-a lungul anilor a fost mai mereu o zi senină, iar niciuna dintre ele nu mi-a produs vreo suferință sau vreo mare bucurie. Mi-amintesc aproape toate zilele mele de 24 mai. Cu excepția aceleia. Din ziua aceea am totuși prima amintire: multe persoane triste, iar cineva m-a ridicat pentru a vedea ce se află acolo unde se uitau toți. Nu am observat nimic, dar mi-amintesc florile. Nu florile în sine, ci mirosul lor. În căpșorul acela de 3 ani s-a strecurat parfumul florilor de mai și a rămas acolo pentru totdeauna. Așa cum a rămas și întrebarea: oare am văzut mai mult decât florile? Oricât aș căuta în mintea mea, nu pot găsi acea imagine. Dar… o simt în florile de mai.

De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi – femeie sau bărbat –
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?…

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?…

De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat –
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?…

Opreşte-te!…
Priveşte-n jurul tău…
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!…
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis…
Şi visul s-a sfârşit!…
(Ion Minulescu)