#Lesson no. 1

WhenHiperdramatism shakespearian

When sorrows come, they come not single spies, but in battalions.” W. Shakespeare, Hamlet

Când vin răstriştile, nu vin în chip de singuratice iscoade, ci-n legiuni.

Cum am spune azi: atunci când plouă… se revarsă. Când ți se întâmplă o tristețe, descoperi că n-ai dreptul să fi trist. Se revarsă asupra ta acuze știute și neștiute, din viața de azi și cea de apoi, ca și cum ți-au pândit acest moment de slabiciune pentru a te ataca. Shakespeare a pus aceste vorbe în gura lui Claudiu, un personaj pe cât de împăunat, pe atât de slab și josnic. Iar pe Shakespeare nu-l putem acuza de improvizație.

Fara el…

Lonely-Daisy-On-Bench-wide-iTristețea. Astăzi am privit tristețea în ochi, și durerea … și moartea. În ochii jucărelului meu. Un ghemotoc de un kilogram care mi-a adus tone de bucurie, tandrețe, prietenie, sinceritate. E incredibil cum s-a strecurat în sufletul meu și cât de important a devenit. Și e de neimaginat …. fără el.

Absence

ABSENCE,  hear thou my protestationIMAG0918 (3)
Against thy strength,
Distance and length:
Do what thou canst for alteration,
For hearts of truest mettle
Absence doth join and Time doth settle.

Who loves a mistress of such quality,
He soon hath found
Affection’s ground
Beyond time, place, and all mortality.
To hearts that cannot vary
Absence is present, Time doth tarry.

My senses want their outward motion
Which now within
Reason doth win,
Redoubled in her secret notion:
Like rich that take pleasure
In hiding more than handling treasure.

By Absence this good means I gain,
That I can catch her
Where none doth watch her,
In some close corner of my brain:
There I embrace and kiss her,
And so I both enjoy and miss her.

(John Donne)

Absență…. Absență, ascultă-mi protestul!

Mă împotrivesc puterii tale

Și timpului ce-mi pui în cale.

Faci totul să-mi schimbi rostul

Iar asta mă rănește.

Absența dăinuie când timpul o statornicește.

 

Cel care se-nsoțește cu cineva asemeni ție

Va regăsi curând

Al duioșiei gând

Chiar dincolo de timp, de loc și de vremelnicie.

Dar cei ce-și țin în suflet încleștarea

Trăiesc la nesfârșit însingurarea.

 

Și toate simțurile mele-ar vrea să zburde

Dar mintea le respinge

Și rațiunea-nvinge

Dublată de veșnicul secret ce-o arde.

Precum bogatul ce-și află mulțumirea

În a trăi în lipsuri și-aș încuia averea.

 

Dar din Absență-am învățat ceva:

Că pot fura minute mici

Când nimeni nu-i aici.

Iar într-un colț ascuns în mintea mea

Să am și-mbrățișare și sărut

Și să mă bucur în timp ce știu că am pierdut.

Ziua celei mai frumoase profesii

23 aprilie este ziua lui Shakespeare,Library a lui Cervantes, Ziua Internațională a Cărții și a bibliotecarului din România.

Mă întreb spre cel fel de bibliotecii ne îndreptăm, având în vedere că tot mai mult conținut este acum stocat în format electronic, în baze de date accesibile și neasociate unui spațiu anume. Și dacă bibliotecile se schimbă într-atât de mult, care va fi profilul bibliotecarului, câte din funcțiile lui de bază vor putea asigura continuitatea profesiei și ce alte aptitudini va trebui el să deprindă? Chiar dacă privim colecțiile bibliotecii numai din punct de vedere al informațiilor și nu al suporturilor pe care sunt ele stocate (cărți, documente, hărți, fotografii, discuri…) sau al spațiului de funcționare, îmi dau seama că rolul bibliotecarului poate deveni mai important decât oricând. Domeniul lui de activitate este informația, iar astăzi producțiile editoriale, la care se adaugă și resursele multimedia, paginile web, blogurile, au întrecut orice previziune. Din această perspectivă, câteva dintre componentele de bază ale profesiei de bibliotecar nu numai că nu vor dispărea, dar ele vor continua să aibă un rol determinant.

Dacă bibliotecile încă sunt apreciate pentru colecțiile lor de documente, rolul bibliotecarului va trebui să se axeze pe colecționarea de informații aflate pe oricare resursă, pe dezvoltarea unor sisteme adaptate de stocare, de indexare și de partajare a lor astfel încât să le sporească valoarea.

Pe lângă evidența informațiilor, va fi necesară în continuare activitatea de selectare a lor. Astăzi se publică mai multe cărți decât oricând în istoria omenirii. În ultimul an s-au editat peste 2 000 000 de titluri și în fiecare an numărul acestora crește, fie că sunt documente în format tradițional sau electronic. Cel care cercetează relevanța acestora și separă grâul de neghină este bibliotecarul. El va continua să filtreze conținuturile și să asigure veridicitatea informațiilor și a surselor, iar într-o societate super informatizată acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale profesiei.

O informație este valoroasă atâta timp cât ea ajunge la cel care o poate utiliza. Pentru aceasta, serviciul de referințe al bibliotecilor își va găsi în continuare utilitate. Întregul proces de administrare a informațiilor culminează cu asigurarea accesului la ele, iar rolul bibliotecarului este de a-l face cât mai facil, mai rapid și mai bine orientat spre potențialii utilizatori.

Ceea ce ar putea fi însă cea mai mare provocare pentru bibliotecari este specializarea lor în servicii cu totul noi. Pentru că spațiile bibliotecilor, odată ce informația nu mai este legată implicit de ele, sunt transformate în centre culturale de atragere a publicului în activități care să valorizeze aceste locații și să ofere alternative culturale, educaționale, sociale.

Aș alege adaptare, dacă ar fi să-mi spun părerea într-un singur cuvânt despre biblioteca viitorului. Pentru că adaptarea nu cunoaște limite, este un proces continuu, implică cunoștințe, creativitate și o deplină înțelegere a mediului de referință. De asemenea, bibliotecile vor continua să aibă un cuvânt de spus în comunitate atâta timp cât ele vor face pactul cu tehnologia și-și vor extinde relațiile spre noi categorii de public, potențiali utilizatori, adaptându-și serviciile și menținându-și standardele la nivelul de înalt profesionalism.

Pesimism shakespearian

 W. Shakespeare – Sonetul 66

Tired with all these, for restful death I cry,
As to behold desert a beggar born, 
And needy nothing trimm’d in jollity,
And purest faith unhappily forsworn,
And gilded honour shamefully misplac’d,
And maiden virtue rudely strumpeted,
And right perfection wrongfully disgrac’d,
And strength by limping sway disabled
And art made tongue-tied by authority,
And folly—doctor-like—controlling skill,
And simple truth miscall’d simplicity,
And captive good attending captain ill:
Tir’d with all these, from these would I be gone,
Save that, to die, I leave my love alone.


Lehămetit de tot, aş vrea să mor:
 Să nu mai văd netrebnici îmbuibaţi,
 Pe cei cinstiţi, în cerşetori schimbaţi,
   Credinţa, marfă ieftină-n obor,
 
Fecioara pură - scoasă la mezat,
Onoarea - aur fals, înşelător,
Cel drept, de forţa strîmbă-nfrînt uşor
Desăvîrşirea luată drept păcat,
 
Frumosul - zugrumat de-un zbir mîrşav,
Cuminţii - bănuiţi de nebunie,
Curatul adevăr - numit prostie,
Şi Binele - dat Răului ca sclav…
 
De toate scap, de fac ultimul pas,
Dar, dacă mor - iubirea-mi cui o las?
                  
             Traducere de George Pruteanu
 
  
  Sătul de toate, caut tihna morţii,
  Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,
  Şi pe sărac cerşind în faţa porţii,
  Şi pe cel rău hulind pe cel cucernic,
 
  Şi pe cinstit de cinste avînd teamă
  Şi fecioria pradă umilinţei,
   Şi împlinirea neluată-n seamă,
   Şi forţa la cheremul neputinţei,
 
  Şi artele de pumn încăluşate,
  Şi doctor raţiunii, nebunia,
  Şi adevărul simplu, simplitate,
 Şi binele slujind neomenia!
 
  Sătul de toate, toate le-aş lăsa,
  Dar dacă mor cui las iubirea mea?
 
      Traducere de Dan Grigorescu şi N.Chirică

IMG_6917


		

Gânduri mai vechi

IMG_6232zCel mai adesea ne înconjurăm de subtilități care ne hrănesc iluziile. Uneori ne agățăm de ele invocând nevoia de supraviețuire sau teama de singurătate. Le împrumutăm crezând ca ne apropie de modele pe care le admirăm. Ne amăgesc sau ne încurajează, le folosim ca pretexte sau pur și simplu ne aleg ele, iar noi le acceptăm. Într-un final devin obiceiuri și ajung să ne definească. Le urmărim, magnetizați, și le lăsăm să ne depărteze de idealurile inițiale. Invidia, minciuna și orgoliul se regăsesc printre accesoriile pe care le-aș așeza într-un muzeu al lucrurilor inutile din viața mea, apoi ar fi banalitățile stresante, obsesia tinereții veșnice, ipocrizia, teama de câini și de întuneric, indiferența cu care ignor lucrurile frumoase și scuza de a nu avea timp, speranțele și reproșurile inutile. De ce ar face parte din viața mea? Așa cum am spus, unele au ajuns să mă reprezinte, altele au creat un fel de dependență comoda… dar de altele m-am eliberat deja. Aș spune că într-o carte despre viața mea, altele ar fi personajele principale, dar cu siguranță n-aș lipsi nici eu… indiferent cine sunt.

A Time for Everything

For everything there is a season,
    a time for every activity under heaven.
A time to be born and a time to die.
    A time to plant and a time to harvest.
 A time to kill and a time to heal.
    A time to tear down and a time to build up.
A time to cry and a time to laugh.
    A time to grieve and a time to dance.
 A time to scatter stones and a time to gather stones.
    A time to embrace and a time to turn away.
A time to search and a time to quit searching.
    A time to keep and a time to throw away.
A time to tear and a time to mend.
    A time to be quiet and a time to speak.
 A time to love and a time to hate.
    A time for war and a time for peace.