Posted in Călătorii

Pe strada bibliotecii

IMG_1471Parcul din fața Cetății era departe de a crea o priveliște care să-mi taie respirația. Pentru că nu mai erau decât două săptămâni până la Centenarul care amenința că vine (și părea că nu glumește), întregul spațiu era transformat în șantier. Totuși nu am putut să nu remarc Monumentul Unirii care era aproape instalat. Acesta reprezintă patru cruci curbate în partea de sus pentru a forma un fel de cupolă. Poziționarea lui este un mare plus: este vizibil din curtea catedralei și domină bulevardul din apropiere. Ceea ce mi-a mai atras atenția este asemănarea izbitoare a celor patru cruci cu F-ul de la facebook.

IMG_6123

Oh, și era să uit! Am fost poate printre primii care au pășit pe Podul Marii Uniri, asta pentru că era în lucru și m-am trezit în mijlocul șantierului (fără altă opțiune de ieșire!!). Trebuie să spun că acest pod, care va lega parcul de Catedrala Încoronării (Reîntregirii) de la Alba Iulia, îmi place foarte mult: pasajul este construit din lemn și sticlă și pare natural integrat în ansamblu.

Am pătruns în cetate și am vizitat Catedrala Încoronării, apoi am trecut în grabă pe la Catedrala romano-catolică, pe lângă ruinele conservate ale castrului roman și prin fața Muzeului Național al Unirii. Totul se afla în plin proces de renovare, iar ținta mea era, de fapt, clădirea care se înalță aproape anonimă la capătul străzii care a purtat, pe rând, diverse denumiri (strada Italienilor, strada Poştei, Fogarasy Mihály utca, Axente Sever, Rosa Luxemburg, strada Bibliotecii și strada Păcii), o clădire pe care timpul și-a pus amprenta: Biblioteca Batthyaneum.

Pot înțelege și chiar apreciez  întregul efort și pregătirile pentru sărbătoarea de la 1 Decembrie, însă nu mă pot conecta la logica celor care au decis ca Biblioteca Batthyaneum, care deține cele mai reprezentative colecții medievale, să fie închisă … pentru inventar, pe parcursul întregului an centenar, când orașul este vizitat ca niciodată în ultimii 100 de ani. Nu ar fi fost prima mea vizită acolo, dar mi-ar fi plăcut să o revăd și cu această ocazie.

Continue reading “Pe strada bibliotecii”

Advertisements
Posted in Artă, Călătorii

“…iată ce li se cuvine muritorilor”

IMG_3802Cu greu îmi pot imagina astăzi măreția de altădată a locurilor din preajma orașului Mosul, unde conflictele nesfârșite au zdrobit sufletele oamenilor, iar regimul militar  – într-o paralelă tristă cu un alt moment care a pustiit lumea secolului trecut – a strâns și a ars în stradă instrumentele muzicale, considerând frivolă orice formă de exprimare artistică. Contrastul apare cu atât mai evident, cu cât deznădejdea pare să domnească peste oraș și peste oameni, în timp ce urmele măreței civilizații care popula odinioară regiunea strălucesc în lumina caldă a celor mai mari muzee din lume.

Descopăr la British Museum o încercare de a readuce la viață Biblioteca lui Assurbanipal, un bun motiv să-mi propun o călătorie în timp, în cea mai înfloritoare perioadă a civilizației asiriane. Cetatea Ninive, inima Asiriei, aflată cândva pe teritoriul Irakului de astăzi, a fost construită după conceptul sumerian potrivit căruia gândirea trebuie să prevaleze impresia. Regăsesc vechea cultură concentrată în obiectele recuperate de arheologi și, mai ales, în fragmentele care alcătuiau biblioteca regelui Assurbanipal (668-630 î.Hr) de la Ninive, expuse astăzi, în forma lor originală, în galeriile faimosului muzeu britanic.IMG_3815.JPG

Cu 2500 de ani în urmă, regele asirian Assurbanipal, un vizionar care preţuia fără măsură cunoaşterea, a dispus ca toate scrierile importante din regatul său să fie copiate şi aduse la biblioteca din palat. Textele colectate erau în limbi diferite și includeau scrisori, texte juridice, liste de persoane, de animale sau de bunuri, incantanții, mituri și legende. Biblioteca a fost incendiată în anul 612 î.Hr de o armata formată din babilonieni, sciti si mezi, iar tăblițele de lemn și sulurile de pergament au pierit în foc. Ulterior, invaziile, războaiele, precum și condițiile climatice au distrus în întregime edificiul, iar o mare parte din tezaur s-a pierdut. Odată cu straturile solidificate de praf, peste faimoasa bibliotecă s-a așternut și uitarea, până când, în anii 1850, arheologul britanic Sir Austen Henry Layard a descoperit porțile vechiului oraș Ninive. Muzeul Britanic a continuat excavările în zona Kuyunjik, lângă Mosul, până în anii 1930, iar în timpul acestor săpături au fost scoase la lumină peste 30.000 de tăblițe și fragmente de lut care conțin aproximativ 1200 de texte cuneiforme.

Continue reading ““…iată ce li se cuvine muritorilor””

Posted in Călătorii

Nu mă tem de darurile grecilor!

imaginary coffeeIată-mă, într-un sfârșit de ianuarie friguros, în țara tragediei și a democrației. Mă întâmpină portocalii încărcați cu fructe coapte și puternic parfumate. În rest, vântul mi-a amintit constant că Grecia nu e chiar la tropice.

Ospitalitatea hotelierilor și a proprietarilor de taverne este desăvârșită, așa că te poți aștepta oricând să ți se ofere un desert din partea bucătarului. Și întotdeauna acest desert va avea aromă de scorțișoară. Chiar și iarna poți lua masa în aer liber pentru că restaurantele au sisteme exterioare de încălzire. Cafeaua îți este adusă în ibrice individuale de aramă și o poți bea în ceșcute decorate cu motive grecești, la orice terasă. Dar nicăieri cafeaua nu e  mai bună ca pe strada Ermou, paradisul cumpărăturilor, unde am experimentat pestrițul comerț balcanic.imaginary coffee grecia

Cu temele mitologice în minte, am pornit în descoperirea Atenei știind că aici te poți trezi la orice pas în fața vreunui monument care creează un contrast copleșitor. Miturile împletite cu obiceiurile, cu poveștile și cu arta fac parte din cultura grecilor, caracterizată pe parcursul ei de idealizarea frumuseții, sub toate aspectele. Am regăsit-o în coloanele impresionante, uneori învinse de timp, în ruinele templelor antice, în marmura și bronzul în care Phidias a materializat simetria, misterul și grația ființei omenești, în legendele și în personajele fabuloase: Agamemnon și Clytemnestra, Electra și Oreste, Antigona și Oedip… La fiecare pas, Grecia etalează asocieri surprinzătoare de abundență și asperitate, liniște și putere, sălbăticie și armonie. Cultura ei este puternic influențată de spiritul Agorei, unde cu secole în urmă se făceau schimburile de mărfuri și de idei.

Urmez câteva indicații și în fața mea se înalță deodată Arcul de Triumf, construit de atenieni în cinstea împăratului Hadrian, între anii 131-132. Nu pot să nu remarc stilul tipic roman în partea de jos a construcției și elementele tradiționale grecești în partea de sus. Același stil, corintic, se observă și la coloanele și ruinele fostului templu aflate în apropiere.

imaginary coffee 2Conservatorul lui Irod din Attika, de lângă Acropole, deși construit în jurul anului 160 î.Hr, găzduiește în fiecare an concerte și spectacole de teatru pe timp de vară, iar ruinele Teatrului lui Dionisie amintesc de vremurile când aici se jucau pentru prima data tragediile – care îi puneau pe gânduri pe atenieni – scrise de Eschil, Sofocle și Euripide, precum și comediile lui Aristofan, cele care le permiteau vechilor greci să-i judece prin umor pe guvernanți.

Visez cu ochii deschiși că sunt printre vechii atenieni și văd piesa Oedip Rege!

imaginary coffee 3Pe Acropola Atenei suveran este Parthenonul, capodopera lui Phidias, construit din marmură ocru antic, în stil doric. Lipsa ornamentelor de pe coloane trece neobservată datorită impunătoarei masivități a monumentului. Totul e la scară mare. Omul s-a luat la întrecere cu zeii! Și aș spune că e 1-0 pentru OM.

Spiritul “Epocii de aur”, așa cum a fost numită perioada lui Pericle, este adânc înrădăcinat în subconștientul grecilor de astăzi. De aceea poate, plecând de la Biblioteca lui Hadrian, una dintre cele mai mărețe construcții din epoca ei, și îndreptându-mă spre actuala Bibliotecă Națională a Greciei, îmi dau seama că Atena însăși se află într-o continuă transformare. A trecut rând pe rând de la etapa renovărilor neoclasice, la reconceptualizarea valorilor deteriorate de timp și la crearea unor structuri postmoderne care asigură transferul moștenirii culturale către noile generații.

Aflată foarte aproape de clădirea Parlamentului, Biblioteca Națională a Greciei este parte a ansamblului arhitectural neoclasic “Trilogia”, alături de Universitate și de Academie. Mă opresc o clipă și privesc vestimentația și stilul de defilare al gărzii din fața Parlamentului. E o reprezentație publică ce pare a avea mai mult legătură cu spectacolul decât cu paza edificiului. Dar cam peste tot în Europa aceste gărzi au mai mult un rol simbolic.

imaginary coffee 4Clădirea Academiei este considerată cel mai frumos edificiu neoclasic din lume. Ea este flancată de cele două statui înălțate pe coloane ionice, zeul Apollo și zeița Atena, simbolizând continuarea vechiului spirit grec, un spirit care este personificat și de cei doi filosofi, Socrate și Platon, ale căror statui sunt așezate în fața clădirii.

Vechea locație a Bibliotecii Naționale, aflată în apropiere, a adăpostit mai bine de o sută de ani cele mai valoroase colecții de documente tipărite și manuscrise într-un spațiu menit să-i reflecte rolul în comunitate.Transmiterea moștenirii culturale către generațiile viitoare este obiectivul pe care grecii îl urmăresc cu consecvență, iar vechiul spațiu al Bibliotecii Naționale, pe cât de remarcabil este ca arhitectură, pe atât de restrictiv și neîncăpător s-a dovedit a fi pentru public. De aceea, încă din 1998 s-a lansat ideea relocării bibliotecii.

Inițiativa a fost imediat îmbrățișată de Fundația Stavros Niarchos din Atena. În același timp, fundația a avut în vedere și sprijinirea Operei Naționale Grecești. Proiectului i-a fost alocat un spațiu generos pe locul fostului hipodrom din apropierea Golfului Phaliron, care a permis dezvoltarea unui proiect comun, armonizat și perfect integrat mediului. Proiectat de arhitectul italian Renzo Piano, cel care și-a pus semnătura și pe controversatul Centru Georges Pompidou din Paris, noul complex urban din Atena este impresionant și inovativ.

imaginary coffee 6

Înainte de a pătrunde în clădire, mă întâmpină sunetul și mișcarea jeturilor de apă, iar o rețea de alei străbate peisajul luxuriant al grădinii amenajate cu arbori, plante, locuri de joacă și spații deschise. Parcul este o destinație în sine, fiind proiectat ca un omagiu adus tradiției grecești în ceea ce privește horticultura mediteraneeană. În fiecare lună, grădina își schimbă nuanțele datorită numeroaselor plante aduse de peste tot din Grecia, iar anual atât tema, cât și culoarea predominantă sunt selectate cu mare atenție.

Grădina urcă pe construcție și capătă forma unui deal care se înalță până la 32 de metri, formând un acoperiș verde peste structura clădirii. Nu numai că este spectaculos, dar acest tip de acoperiș are și un rol practic: reduce considerabil cerințele energetice ale clădirii.

Culmea dealului este transformată într-o esplanadă uriașă care oferă o priveliște de 360 de grade peste întregul oraș: marea se întinde pe toată vederea dinspre vest, la est se înalță Acropolele, iar de jur-împrejur se văd străduțele întortocheate dintre care răsar, distincte, construcțiile antice care populează Atena. Din acest punct de vedere, cel al panoramei, Centrul Cultural și Acropolele, ambele situate parcă pe acoperișul Atenei, par că se află într-un dialog atemporal, într-o simetrie care marchează, precum niște borne, traseul cultural al Greciei.

Dar spectaculozitatea ansamblului nu constă numai în detaliile vizuale, ci și în caracteristicile tehnice utilizate. Acoperișul centrului este fără îndoială un element-cheie al proiectului: o capodoperă arhitecturală și de inginerie. Un baldachin fotovoltaic acoperă mare parte din esplanadă, susținut de coloane din oțel prevăzute cu un sistem de absorbție a șocurilor. Acesta permite întregii structuri să se deplaseze în cazul unei expansiunii termice, a vântului puternic sau în timpul cutremurelor.

Armonia continuă și la nivelul solului.  Atelierul de arhitectură al lui Renzo Piano a proiectat un canal – o extensie figurativă a mării – și un pasaj pietonal. Ele conduc vizitatorul spre Agora, spațiul comun dintre cele două mari instituții culturale, pavat integral cu marmură de tip Dionysos, adusă tot din zona Atenei.

Sub acoperișul verde, pe latura vestică a Centrului Cultural al Fundației Stavros Niarchos se întinde Opera din Atena. Ea include un teatru principal de 1400 de locuri și un teatru experimental de 400 de locuri. Designul interior a preluat temele clasice atât în ceea ce privește eleganța, cât și funcționalitatea spațiului. Tavanul pare să fie desprins însă de stilul predominant, reproducând figura unui emoticon zâmbitor inspirat din spațiul virtual.

imaginary coffee 5

De cealaltă parte a Agorei se întinde noua Bibliotecă Națională a Greciei. Holul central este deschis, iar toți pereții despărțitori sunt din sticlă securizată, astfel încât rafturile cu cărți dispuse pe fiecare etaj sunt vizibile atât din interiorul, cât și din exteriorul ei. Întregul edificiu îți dă o senzație de dinamism, accentuată mai ales de instalațiile artistului japonez Susumu Shing, agățate de tavanele centrului. E clar: oricât de legați ar fi de tradiție, grecii nu se culcă pe lauri, ei au sesizat nevoia de adaptare punând, în bunul spirit grecesc, “omul înaintea tuturor lucrurilor”.

Cu ce impresie am rămas? Cu dorința de a mă reîntoarce. Poate într-o vară!

Posted in Călătorii

British Library

British LibraryRelația Londrei cu istoria pare a fi una de tip pigmalionian. Orașul asimilează și distribuie, ca un adevărat regizor, diversitatea reprezentărilor istoriei, păstrând și adăugând detalii după criterii culturale specifice, lipsite de ambiguitate. Este paradoxal cum o civilizație suspectată adesea de conservatorism absoarbe și intimaginary coffee Londraegrează noul într-o armonie deplină, fără a lăsa impresia unui contrast forțat. Ceea ce este evident, chiar și numai la o privire superficială, este respectul față de trecut. De altfel, în Marea Britanie lipsește cu desăvârșire fracționarea temporală a culturii. Este țara lui Shakespeare în aceeași măsură în care este și patria lui Henry Potter, este spațiul edificiilor istorice la fel cum este și cel al construcțiilor moderne.

Instituțiile de cultură britanice au menirea de a crea un puternic sentiment de mândrie națională și de a înzestra individul cu un model de gândire eficient. Biblioteca Britanică definește cel mai bine aspirațiile culturii engleze. Colecțiile sale, găzduite inițial de către British Museum, primul muzeu național public din lume, sunt acum expuse în sediul din St. Pancras, în clădirea celebrei British Library.

Construcția bibliotecii a fost un proiect dificil, care a coincis cu zorii așa-numitei “Epoci a informației”. Niciun alt proiect britanic de la reconstruirea Catedralei St. Paul, de după incendiul din 1666, nu se poate compara cu cel al bibliotecii nici ca termen de execuție și nici ca magnitudine a controverselor iscate în jurul lui. Profesorul Colin St. John Wilson a prezentat, începând din 1962, trei proiecte pentru două locații complet diferite. În cei 36 de ani, fiecare inițiativă a întâmpinat puternicele opoziții a două facțiuni rivale. Una dintre acestea, “oamenii viitorului”, prevesteau dispariția cărții și considerau orice proiect grandios ca fiind un mare elefant alb. Cealaltă parte, instituția academică, și-a justificat lipsa viziunii prin atașamentul nostalgic de prețiozitatea vechiului spațiu “Round Reading Room” din interiorul Muzeului Britanic.

Mai presus de orice opoziție, Sir Colin St. John Wilson și-a concentrat toată atenția pe acest edificiu, considerat proiectul vieții lui. Arhitectura încorporează elemente artistice care preiau teme specifice bibliotecii, înnobilând identitatea specială a clădirii. Din curte se poate pătrunde în clădire prin două puncte de acces, ale căror axe se intersectează în dreptul unui monument impozant: figura lui Newton lucrată în bronz de sculptorul Sir Eduardo Paolozzoti. Curtea  are rolul de mediator între zgomotul traficului din apropiere și atmosfera de studiu din interiorul bibliotecii

IMG_2286Primul lucru pe care îl afli atunci când pășești în Biblioteca Britanică este istoria alcătuirii colecțiilor sale. Regele George al III-lea a început constituirea unei biblioteci personale încă de la sfârșitul secolului al 18-lea, colecție donată apoi națiunii de către fiul său, George al IV-lea. “King’s Library”, așa cum a fost ea numită, reprezintă una dintre cele mai importante colecții ale Iluminismului și se află expusă chiar în inima bibliotecii. În comparație cu alte colecții de cărți vechi și rare păstrate de regulă departe de ochii privitorilor, în depozitele bine protejate ale bibliotecilor, aceasta are statut de fond curent oferit spre consultare cititorilor care studiază în sălile dedicate documentelor rare. Întreaga donație este expusă într-un turn de sticlă, pe un cadru de bronz înalt de șase etaje, dotat cu filtru UV și cu un sistem de control al mediului care ajută la menținerea cotelor adecvate de lumină, temperatură și umiditate. Impactul vizual este copleșitor, privirea fiindu-ți atrasă imediat de aspectul elegant al cărților legate în piele și decorate cu detalii strălucitoare roșii, aurii și negre.  Fondul regelui numără nu mai puțin de 65.000 de volume de cărți și 19.000 de broșuri, tipărituri de la jumătatea secolului al XV-lea până la începutul secolului al XIX-lea. Acestea se adaugă colecției generale a Bibliotecii Britanice care însumează în jur de 800 de kilometrii de rafturi ceea ce înseamnă peste 150 de milioane de cărți, documente rare, hărți, partituri muzicale și manuscrise. Sediul din St Pancras găzduiește aproximativ 275 de km. de rafuri, restul fiind depozitate în sediul din Boston Spa. Cu toate acestea, biblioteca se extinde continuu, adăugând anual doisprezece kilometri și jumătate de rafturi în spațiile special proiectate.

Dacă Biblioteca Regelui este prima imagine pe care o ai la intrarea în bibliotecă, simbolizând un far care semnalizează prezența tezaurului de cunoștințe, ceea ce dă o aură anume spațiului este felul în care pătrunde lumina naturală prin formele arhitecturale vălurite. Materialele naturale utilizate – travertin, stejar, piele, bronz și abanos – previn uzura timpurie a spațiului și asigură totodată o atmosferă caldă și prietenoasă.

IMG_2272Proiectarea verticală, în trepte, a clădirii a fost determinată de însăși importanța atribuită luminii naturale. Astfel, sălile de lectură sunt situate la etajele superioare pentru a beneficia de lumina care intră prin ferestrele de pe acoperiș; la nivelul solului sunt zonele de tranzit și cele expoziționale; instalațiile de întreținere și serviciile se află la nivelul primului subsol, iar depozitele se află la nivelurile inferioare ale subsolului.

Holul central este pe tot parcursul zilei populat de activitățile unui nou tip de cititori: utilizatorii de laptop. Aceștia împart spațiile de studiu, locurile din cafenelele și din restaurantele bibliotecii în mod echitabil cu cei care utilizează suporturile tradiționale de studiu.

IMG_2284Trebuie spus că Biblioteca Britanică nu este o bibliotecă de împrumut, ci o bibliotecă de cercetare, care permite cititorilor utilizarea tuturor tehnologiilor avansate de studiu, atâta timp cât acestea nu afectează integritatea documentelor. În bibliotecă există unsprezece zone de lectură care sunt împărțite între cele două modele de utilizare: acces rezervat și acces liber.   Rafturile sălilor de lectură, care urmăresc linia pereților, sunt ocupate cu materialele de referință, însă cea mai mare parte a documentelor solicitate sunt aduse din depozitele aflate la subsol. Aceste săli de lectură se întind pe trei etaje. Sala Hărților se continuă cu Sala Cărților Rare, cea care găzduiește documentele de patrimoniu și Sala Manuscriselor. În Sala de lectură Asiatică se află un număr impresionant de lucrări artistice provenite din colecția Departamentului Indiei Britanice, India Office.

În Galeria Comorilor sunt expuse, prin rotație, lucrări prețioase imprimate pe materiale fotosensibile. Galeria este foarte slab luminată, iar documentele sunt expuse în vitrine luminate din interior prin lentile cu fibră optică. Aici se găsesc exemplare rare sau unice ale unor manuscrise celebre: “First Folio” – prima colecție cu piese de teatru ale lui William Shakespeare, datând din 1623, partituri muzicale (Bach, Mozart, Beatles), ultima scrisoare a lui Nelson pentru Emma scrisă chiar în dimineața Bătăliei de la Trafalgar, hărți și globuri pământești, masa de lucru a scriitoarei Jane Austen, lucrări esențiale precum Magna Carta, Biblia lui Gutenberg și Evangheliile din Lindisfarne, o parte din caietele de notițe ale lui Leonardo da Vinci, cea mai veche carte tipărită din lume și multe altele.

Galeriile Persane găzduiesc expoziții temporare ale unor lucrări importante care sunt deținute fie cu titlul de împrumut, fie prin donație permanentă în colecția bibliotecii.

Cea de-a treia galerie este un spațiu public flexibil care găzduiește lucrări legate de istoria tiparului, de copertarea și legarea cărților, tehnici de înregistrare și  sonorizare, precum și expoziții omagiale.

Biblioteca Britanică este și un spațiu de cinstire a culturii, în toate aspecte ei. Astfel, peste tot sunt amplasate busturi, picturi sau plăci comemorative care amintesc vizitatorilor de personalități din toate timpurile.

IMG_2266IMG_2290IMG_2270

 

 

 

 

Foarte aproape de intrare se află sculptura din marmură, realizată Louis-François Roubiliac în anul 1757, care-l reprezintă pe William Shakespeare, iar pe zidul de alături este o imensă tapiserie care reproduce pictura narativă “If not, not” a pictorului american R. B. Kitaj. Piesa figurativă face aluzii literare la poemul “Țara pustie” de T. S. Eliot devenit simbol al generației postbelice și la tema colonialismului prezentă în  „Inima Întunericului” de Joseph Conrad. Alături sunt expuse patru medalioane ale celor mai importanți donatorii de colecții: Thomas Grenville, Sir Joseph Banks, Sir Hans Sloane și Sir Robert Cotton. În antecamera Sălii de lectură dedicată documentelor rare se află alte câteva picturi și sculpturi reprezentând personalități de seamă ale cIMG_2289ulturii universale: Handel, Vaughan William, Virginia Wolf, T.S. Eliot, Bach. La loc de cinste se află portretele personalităților care s-au remarcat în domeniul alcătuirii și îngrijirii colecțiilor de documente care formează astăzi fondul bibliotecii, nelipsind desigur statuia lui George al III-lea.

 În curtea bibliotecii, pe latura estică se află Centrul de Conferințe. Acesta cuprinde o sală de spectacole cu 250 de locuri, un foaier și trei săli de conferințe care au între 20 și 65 de locuri fiecare. Aici se organizează activitățile culturale și cele educaționale, lansările de carte, atelierele și dezbaterile cu publicul. Scara impresionantă apare ca o prelungire esențială a activităților din săli și este numită după “Treptele spaniole” din Roma. Scara este decorată cu o frumoasă sculptură în lemn de David Nash, „Spiral Sheavers” și de tapiseria lui Patrick Caulfield numită „ Pause on the landing”, cu referire la un incident  descris în cartea favorită a artistului, “Viața și opiniile lui  Tristram Shandy” de Laurence Sterne.

O altă resursă importantă a Bibliotecii Britanice este personalul care o deservește. Activitățile tradiționale de bibliotecă sunt completate de suportul și expertiza unei echipe de bibliotecari specializați în diferite domenii de interes. Anual, 35 000 de persoane iau parte la programele educative, atelierele, conferințele și evenimentele organizate de bibliotecă și coordonate de specialiștii din bibliotecă.

Cum schimbările dictează neîncetat politica bibliotecii, iar funcționalitatea clădirii se bazează pe flexibilitatea caracteristicilor ei, marea provocare pentru viitor va consta în abilitatea bibliotecii de a se adapta schimbărilor cu care, de altfel, s-a confruntat cu succes de când și-a deschis porțile în 1998. Biblioteca Britanică și-a dezvoltat o structură rafinată care se dezvoltă precum o rețea vie de conexiuni. Iar aceste ramificații reprezintă cunoașterea – cunoașterea care provoacă nesfârșita curiozitate a minții umane.IMG_2325