se naște Eminescul nostru iar…

mihai_eminescu_0

Ciudată noapte simt că o să fie

şi-o să trăznească în dicţionar,

la noapte, în Moldova mijlocie,

se naşte Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce

şi-n cea mai sfâşiată dintre ţări,

pleca-vor toţi ai zilei să se culce

şi-l vor primi strămoşii lui călări.

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,

pământul nostru suferă adânc,

la Ipoteşti se naşte Eminescu

şi-n toată România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec şi o slovă,

se naşte steaua celor ce-au tăcut,

îngenunchez, în faţa ta, Moldovă,

şi mâna mult lovită ţi-o sărut.

De-atâtea ori, în vremuri, sfâşiată

ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot,

dar Eminescu ce se naşte, iată,

în Doina lui, o să cuprindă tot.

Ciudată noapte, noaptea noastră mare,

o noapte cum a fost la început,

şi, de la Cernăuţi şi pân’ la Mare,

pâraiele se-aud plângând în Prut.

În el tresare trist Moldova toată,

toţi fraţii-nstrăinaţi se regăsesc,

în el o inimă va şti să bată

acum şi veşnic, dorul românesc.

În Voroneţ s-a răsculat albastrul,

ca dintr-un cer fremătător de fraţi,

la noapte-n ţară va urca un astru,

se naşte El, Români, vă închinaţi!

Nașterea lui Eminescu” de Adrian Păunescu

Publicitate
%d blogeri au apreciat: