Surprinzătorul Dali

Afișul expoziției

Expoziția Surprinzătorul Dali a circulat anul acesta prin câteva orașe așezate geografic aproximativ pe cele două axe (N-S, V-E). E puțin probabil ca organizatorii să fi avut asta în vedere, dar mă bucur că s-a întâmplat așa, pentru că la unul dintre aceste capete m-am găsit și eu.

Pentru mine, suprarealismul are ceva provocator în oricare dintre formele sale de manifestare:  nesupunere nonșalantă, inteligență sclipitoare, libertate, apel la imaginație, excese iraționale, extravaganță… Nu trece neobservat și nu prea poate fi confundat. Iar Dali este suprarealismul personificat, este geniul suprarealist al subînțelesurilor.

Cele 150 de lucrări expuse fac parte din Colecția particulară Kesauri și sunt opere originale, create de Salvador Dali. Multe dintre ele sunt foarte cunoscute, iar noutatea constă în metoda de imprimare utilizată de artist: tapiserie, litografie, serigrafie, ceramică și prelucrare metalică – aur, argint și bronz. Expoziția este curatoriată chiar de un membru al familiei Kesauri care este și reprezentant al organizatorului, Art Expo SIA, din Letonia. Acest aspect nu e lipsit de importanță, deoarece, pe lângă detaliile foarte interesante și inedite pe care le oferă, transmite emoția, dragostea și entuziasmului omului pasionat de artă.

Operele sunt expuse în patru secțiuni distincte: “Meseriile omului” – compusă din unsprezece piese create între anii 1970-1971; “Iubirile Cassandrei“ – o serie de gravuri care ilustrează poemele lui Pierre de Ronsard, creată pentru un comanditar, în 1967; “Tricornul” – 20 de litografii bazate pe romanul și baletul Tricornul, realizate în 1959; Alte lucrări – o serie care mi-a atras în mod deosebit atenția, mai ales prin apropierea unor piese artistice de literatură.

Am petrecut ceva timp în expoziție, dar mi-ar plăcea să revin pentru că mi-au rămas neclare multe detalii. Doar un exemplu: pe diagonală, se afla o tapiserie pixelată, „Lincoln in Dalivision”.  E prima data când o văd. De aproape, pare imaginea unei femei (Gala, desigur) care privește marea. De departe, întregul ansamblu ia binecunoscuta înfățișare a lui Lincoln. Transformarea e aproape magică. O astfel de experiență te scoate puțin din „filosofia” personală și îți estompează contururile atât de clare pe care credeai că le are lumea. Descoperi că dincolo de formele sofisticate există un spectacol al simțurilor și al înțelesurilor neașteptate, revelatoare.