The Voice

VLUU L310W L313 M310W / Samsung L310W L313 M310W

“There is a voice inside of you
That whispers all day long,
“I feel this is right for me,
I know that this is wrong.”
No teacher, preacher, parent, friend
Or wise man can decide
What’s right for you–just listen to
The voice that speaks inside.”

Advertisements

Ziua florilor mele de mai

imaginary coffee24 mai, o zi care nu trece niciodată fără să o observ. Nu e o zi obișnuită. De-a lungul anilor a fost mai mereu o zi senină, iar niciuna dintre ele nu mi-a produs vreo suferință sau vreo mare bucurie. Mi-amintesc aproape toate zilele mele de 24 mai. Cu excepția aceleia. Din ziua aceea am totuși prima amintire: cineva m-a ridicat pentru a vedea ce se află acolo unde se uitau toți. Nu am observat nimic, dar mi-amintesc florile. Nu florile în sine, ci mirosul lor. În căpșorul acela de 3 ani s-a strecurat parfumul florilor de mai și a rămas acolo pentru totdeauna. Așa cum a rămas și întrebarea: oare am văzut mai mult decât florile? Oricât aș căuta în mintea mea, nu pot găsi acea imagine. Dar… o simt în florile de mai.

De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi – femeie sau bărbat –
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?…

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?…

De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat –
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?…

Opreşte-te!…
Priveşte-n jurul tău…
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!…
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis…
Şi visul s-a sfârşit!…
(Ion Minulescu)

Rain, rain go to Spain…

imaginary coffee“Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,

Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

 îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,

Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.”

(Ana Blandiana, Descântec de ploaie)

 

Sunt deja trei zile de când plouă. Și dacă nu ploaia în sine,  răceala și umezelea diluează culorile… sau nu le mai vad eu.

 

 

 

 

Absence

ABSENCE,  hear thou my protestationIMAG0918 (3)
Against thy strength,
Distance and length:
Do what thou canst for alteration,
For hearts of truest mettle
Absence doth join and Time doth settle.

Who loves a mistress of such quality,
He soon hath found
Affection’s ground
Beyond time, place, and all mortality.
To hearts that cannot vary
Absence is present, Time doth tarry.

My senses want their outward motion
Which now within
Reason doth win,
Redoubled in her secret notion:
Like rich that take pleasure
In hiding more than handling treasure.

By Absence this good means I gain,
That I can catch her
Where none doth watch her,
In some close corner of my brain:
There I embrace and kiss her,
And so I both enjoy and miss her.

(John Donne)

Absență…. Absență, ascultă-mi protestul!

Mă împotrivesc puterii tale

Și timpului ce-mi pui în cale.

Faci totul să-mi schimbi rostul

Iar asta mă rănește.

Absența dăinuie când timpul o statornicește.

 

Cel care se-nsoțește cu cineva asemeni ție

Va regăsi curând

Al duioșiei gând

Chiar dincolo de timp, de loc și de vremelnicie.

Dar cei ce-și țin în suflet încleștarea

Trăiesc la nesfârșit însingurarea.

 

Și toate simțurile mele-ar vrea să zburde

Dar mintea le respinge

Și rațiunea-nvinge

Dublată de veșnicul secret ce-o arde.

Precum bogatul ce-și află mulțumirea

În a trăi în lipsuri și-aș încuia averea.

 

Dar din Absență-am învățat ceva:

Că pot fura minute mici

Când nimeni nu-i aici.

Iar într-un colț ascuns în mintea mea

Să am și-mbrățișare și sărut

Și să mă bucur în timp ce știu că am pierdut.

Pesimism shakespearian

 W. Shakespeare – Sonetul 66

Tired with all these, for restful death I cry,
As to behold desert a beggar born, 
And needy nothing trimm’d in jollity,
And purest faith unhappily forsworn,
And gilded honour shamefully misplac’d,
And maiden virtue rudely strumpeted,
And right perfection wrongfully disgrac’d,
And strength by limping sway disabled
And art made tongue-tied by authority,
And folly—doctor-like—controlling skill,
And simple truth miscall’d simplicity,
And captive good attending captain ill:
Tir’d with all these, from these would I be gone,
Save that, to die, I leave my love alone.


Lehămetit de tot, aş vrea să mor:
 Să nu mai văd netrebnici îmbuibaţi,
 Pe cei cinstiţi, în cerşetori schimbaţi,
   Credinţa, marfă ieftină-n obor,
 
Fecioara pură - scoasă la mezat,
Onoarea - aur fals, înşelător,
Cel drept, de forţa strîmbă-nfrînt uşor
Desăvîrşirea luată drept păcat,
 
Frumosul - zugrumat de-un zbir mîrşav,
Cuminţii - bănuiţi de nebunie,
Curatul adevăr - numit prostie,
Şi Binele - dat Răului ca sclav…
 
De toate scap, de fac ultimul pas,
Dar, dacă mor - iubirea-mi cui o las?
                  
             Traducere de George Pruteanu
 
  
  Sătul de toate, caut tihna morţii,
  Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,
  Şi pe sărac cerşind în faţa porţii,
  Şi pe cel rău hulind pe cel cucernic,
 
  Şi pe cinstit de cinste avînd teamă
  Şi fecioria pradă umilinţei,
   Şi împlinirea neluată-n seamă,
   Şi forţa la cheremul neputinţei,
 
  Şi artele de pumn încăluşate,
  Şi doctor raţiunii, nebunia,
  Şi adevărul simplu, simplitate,
 Şi binele slujind neomenia!
 
  Sătul de toate, toate le-aş lăsa,
  Dar dacă mor cui las iubirea mea?
 
      Traducere de Dan Grigorescu şi N.Chirică

IMG_6917


		

A Time for Everything

For everything there is a season,
    a time for every activity under heaven.
A time to be born and a time to die.
    A time to plant and a time to harvest.
 A time to kill and a time to heal.
    A time to tear down and a time to build up.
A time to cry and a time to laugh.
    A time to grieve and a time to dance.
 A time to scatter stones and a time to gather stones.
    A time to embrace and a time to turn away.
A time to search and a time to quit searching.
    A time to keep and a time to throw away.
A time to tear and a time to mend.
    A time to be quiet and a time to speak.
 A time to love and a time to hate.
    A time for war and a time for peace.

Tipare-asemeni tie

De tine-am fost lipsit în primavără

Pe când aprilie se-mpodobea pestriț,

Făcând așa un spirit tânăr să răsară,

Că până și Saturn a râs cu el și s-a rotit.

Cu toate astea, nici tril de păsări, nici odor

De flori înmiresmate și colorate felurit

Nu m-au făcut să fiu al verilor povestitor

Sau să culeg din poala-i mândră potirul înflorit.

N-am admirat nici albul pur al crinului

Și n-am slăvit nici roza stacojie;

Suave și plăcute ochiului

Te-ntruchipau, tipare-asemeni ție.

Umbrite toate de absența ta erau

Și-o iarnă-nfrigurată retrăiam.

C.

 

From you have I been absent in the spring,
When proud-pied April, dressed in all his trim,
Hath put a spirit of youth in everything,
That heavy Saturn laughed and leaped with him,
Yet nor the lays of birds, nor the sweet smell
Of different flowers in odor and in hue,
Could make me any summer’s story tell,
Or from their proud lap pluck them where they grew.
Nor did I wonder at the lily’s white,
Nor praise the deep vermilion in the rose;
They were but sweet, but figures of delight,
Drawn after you, you pattern of all those.
Yet seemed it winter still, and, you away,
As with your shadow I with these did play.

(Sonetul 98, W.Shakespeare)