Posted in Citate, Gânduri, Learnings

Lesson #5

IMG_3975

“Cele mai multe umbre din viaţa noastră apar din cauză că stăm în calea propriei noastre lumini.” Ralph Waldo Emerson

Iar acea lumină, ca și umbra, poate apărea sub forma unei șanse, a unei senzații sau a unei persoane. Diferența este făcută doar de poziția în care te afli tu în raport cu ea.

Când te îndrepți spre lumină  în urma ta rămân oricum umbre deformate, ani,  visuri, uneori victime, eroi…

Advertisements
Posted in C., Citate, Gânduri, Learnings

Lesson # 4

The fault, dear Brutus, is not in our stars, but in ourselves.”

(Vina, dragă Brutus, nu-i scrisă-n stele, ci în noi înşine. William Shakespeare)IMG_1920

Vină, greșeală, culpă… adesea sinonimele plăcerii.  Mă întreb cum ar fi fost viața dacă n-ar fi existat păcatul, noțiunea de vină, conștiința greșelii. În cazul ăsta ce sens ar mai avea pedeapsa, normele, morala, legile? Și uite cum ar dispărea instituții, cuvinte din dicționar și mustrări din conștiință!

Posted in Citate, Learnings

Lesson #3

Octavian Paler

Ceea ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată.”

IMG_3999… dar nici nu încetezi să cauți “netrăitele” tale. E vorba despre șansele pierdute, irosite în speranța că vor reveni, despre cuvintele nespuse, sentimentele ascunse în spatele orgoliului, emoțiile blocate. E lecția pe care o înveți abia la vârsta la care viața ta se află la adăpostul lui “a avea”, dar se regăsește în “a simți”, la vârsta la care  bucuriile tale nu mai vin din lucruri, ci din trăiri. Nu e o vârstă în sensul anilor, ci e acel timp în care momentele netrăite își cer dreptul la viață. Sau poate ele n-au încetat nici o clipă să existe, și numai neputința ta le-a inhibat. Și vine vremea când îți dorești să le trăiești. Teama de ridicol e singura care mai opune rezistență, dar și aceea e înfrântă de libertatea pe care ți-o dă înțelepciunea nepăsării. Îți umpli brațele cu toate alinturile și răsfățul, cu toate cuvintele și mângâierile care ți-au lipsit și le dăruiești copilului care ai fost. Devii acel copil atunci când în viața ta se strecoară tandrețea.

Răsfățul …. un cuvânt privit cu multă suspiciune și cel mai adesea cu dispreț. Un cuvânt privit cu regret de copilul pe care ți-l amintești atât de bine. Cât i-a lipsit! Cum s-a lipit de toți cei pe care i-a suspectat de puțină tandrețe! Cât l-a căutat în gesturile celor care i-au atins obrazul! Cât s-a entuziasmat când l-a întrezărit în cuvinte și cât de dezamăgit a fost când și-a dat seama că nu e decât un alt “fake”!

Răsfățul netrăit la timp…. nu-l mai trăiești niciodată. Cei care ți l-ar fi putut da, nu sunt cei la care îl cauți astăzi.

Și totuși…. de câteva zile mă răsfață teii. Și am de gând să trăiesc din plin acest răsfăț, fix la timpul lui.

Posted in Citate, Learnings

#Lesson no.2

imaginary coffeeOnce you eliminate the impossible, whatever remains, no matter how improbable, must be the truth

  Sir Arthur Conan Doyle

Când ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, trebuie să fie adevărul.”

În traducere matematică, imposibilul este diferit de improbabil, cel care este, mai mult sau mai puțin, echivalent cu adevărul. Pare o ecuație cu trei necunoscute: ceea ce nu se poate întâmpla, ceea ce nu se poate proba și adevărul. Pentru căutătorii de adevăr aceasta este probabil ecuația vieții, iar pentru căutătorii de aventură este definiția răsturnată a provocării. Cei care caută adevărul își dedică viața sortând lucrurile în posibile și imposibile, intră în labirinturi de supoziții cu mai multe capete, își irosesc timpul în detalii și, cel mai probabil, află într-un final exact ceea ce caută: adevărul!

Adevărul, ce cuvânt frumos! Însă adevărul, cel pe care îl cauți, nu este aproape niciodată unul frumos. Dacă îți ia atât demult timp să-l găsești, dacă e atât de bine ascuns, poate e mai bine să rămână așa. E pus în umbră de tot felul de adaosuri pentru că el, adevărul, este altfel decât îți imaginezi, decât ai dori sau decât ar trebui. Iar căutarea lui nu e altceva decât un proces de uzură la capătul căruia nu vei face decât să-ți confirmi temerile, să-ți pângărești bruma de încredere și să-ți privești pe cât de învingător, pe atât de dezamăgit victoria: adevărul gol-goluț.

Uneori adevărul apare când te aștepți mai puțin, ca și cum altcineva a rezolvat ecuația fără să i-o ceri. Ajunge să-ți ridici ochii pentru o secundă și să zărești un simplu detaliu, un lucru comun care numai pentru tine este “improbabilul”.  Și atunci știi. Ești mai fericit? Ești mai fericit decât erai cu adevărul tău?

Posted in Citate, Gânduri, Learnings

#Lesson no. 1

WhenHiperdramatism shakespearian

When sorrows come, they come not single spies, but in battalions.” W. Shakespeare, Hamlet

Când vin restriştile, nu vin în chip de singuratice iscoade, ci-n legiuni.

Cum am spune azi: atunci când plouă… se revarsă. Când ți se întâmplă o tristețe, descoperi că n-ai dreptul să fi trist. Se revarsă asupra ta acuze știute și neștiute, din viața de azi și din cea de apoi, ca și cum ți-au pândit acest moment de slăbiciune pentru a te ataca. Shakespeare a pus aceste vorbe în gura lui Claudiu, un personaj pe cât de împăunat, pe atât de slab și josnic.  Shakespeare știe!