Posted in C., Learnings

Lesson #12

VLUU L310W L313 M310W / Samsung L310W L313 M310W

Enough is enough!

Și întotdeauna vine vremea lui “Ajunge!”

… când ne salvăm pasiunile suspecte din Rugul Vanităților și ne eliberăm de constrângerile ascete ale unui Savonarola personal.

Advertisements
Posted in C., Citate, Learnings

Lesson #11

VLUU L310W L313 M310W / Samsung L310W L313 M310W

Frica ține strâns, dragostea dă drumul.” (Neale Donald Walsch)

Suntem – alternativ sau simultan – fericiți și triști, ne simțim incluși sau excluși, iar stările astea sunt consecințele pasiunii sau ale fricii de care suntem controlați. Construim drumuri optimiste, le investim cu entuziasm, apoi constatăm că duc spre nicăieri sau spre un gen șablonard de fericire, nu chiar spre ceea ce ne așteptam. Alteori, găsim fericirea acolo unde n-am fi căutat-o niciodată. Devenim călăii celor pentru care fericirea suntem noi, noi… victimele unor planuri decise de frică sau de dragoste. Dar dacă n-ar fi toate astea…. am mai putea spune oare “am trăit”?

 

 

Posted in Artă, C., Călătorii, Gânduri

Joyful phantasmagoria

IMG_2790Fantasmagoria: iluzie sau aberație? Mă fascinează migrația termenilor dintr-un domeniu în altul, purtând cu ei capete de explicații lingvistice sau resturi etimologice, înțelesuri care se abat de la sensul inițial, dar care, prin simpla pronunțare, transmit întreaga nouă semnificație. M-am întâlnit cu fantasmagoria adesea, în visele și în visurile mele, în promisiuni și în planuri și am ajuns să înțeleg, dincolo de doza de ficțiune, importanța ei imaginativă. Inspirată din arta și literatura romantismului întunecat în care s-au remarcat Goya, Mary Shelley, Goethe și, mai departe, sursă de inspirație pentru fizicienii și magicienii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fantasmagoria a apărut sub forma unor spectacole ireale de lumini.

Am descoperit în expoziția “Georges Melies – Magicien du Cinema”, organizată de Le Musee Ephemere du Cinema de la Cannes, primele reprezentări de lumină, feerie, culoare și magie, adică fantasmagoria ca formă de exprimare artistică. Pentru a o putea reda, artiști precum Melies, foloseau un mecanism destul de elaborat format dintr-un reflector care proiecta prin fum imagini în mișcare ce își schimbau dimensiunea pe măsură ce dispozitivul de proiectare era mutat de-a lungul unor șine similare cu sașiul rulant, folosit de camerele de astăzi. Imaginile luminoase se deplasau pe ecran în toate direcțiile sau apăreau din spate, se apropiau de spectatori într-o viteză uluitoare, apoi dispăreau brusc. Aceste viziuni deveneau înfricoșătoare cu atât mai mult cu cât erau însoțite de muzică, iluzii acustice, efecte pirotehnice și trucuri magice care amplificau starea de suspans și de groază. Fantasmagoria a fost cu siguranță precursoarea filmelor horror, dar Melies a transformat cu inteligență acest gen întunecat al fantasticului într-o veselă fantasmagorie.

Dacă adăugăm și naivitatea, fantasmagoria aproape uitată a lui Melies devine definiția proiecțiilor noastre încețoșate, ale speranțelor iluzorii și ale planurilor care pe cât de reale par, pe atât de fantastice se dovedesc a fi.

Dar ce e mai frumos decât a ne imagina fără măsură?

Posted in C., Gânduri

Chipuri închipuite

imaginary coffeeTeoretic, ne construim chipuri care ascund o anumită parte a noastră, firavă și nesigură. Ne ascundem în spatele lor, ajungem să împrumutăm de la ele și, cel mai adesea, ne transformăm în măștile pe care ni le tot punem. Devenim colecții de măști. Prizonierii măștilor noastre… oameni triști cu chipuri fericite.

Ador anotimpul astă! E cu neputință să nu te facă să fi tu însuți. Iar mirosul…. nimic nu se compară cu mirosul ierbii proaspăt cosite, nefiltrat de scutul de ceară al măștilor.

Posted in C., Citate, Gânduri, Learnings

Lesson #6

imaginary coffee“Life isn’t about finding yourself. Life is about creating yourself.”

 “În viaţă nu este despre a te regăsi, ci despre a te construi”. (George Bernard Shaw)

… să-ți netezești asperitățile și să-ți luminezi colțurile întunecate. Uneori adevăratul tu stă amorțit sub straturi de compromisuri, prejudecăți, temeri pietrificate. Ai nevoie de timp să sapi spre tine, să-ți dezgheți simțurile și să-ți limpezești gândurile; îți trebuie consecvență și imaginație pentru a te recrea din parfum și muzică!

Posted in C., Gânduri

Un an necesar

AIMG_6646m sentimentul unui bilanț… și nu e decât noiembrie! Odată cu toamna asta frumoasă se încheie, într-un fel, anul pentru mine. Ca să spun dacă a fost un an cu plus sau cu minus ar trebui să trag linie peste evenimente care nu au nimic de-a face cu matematica.

Totuși:

  • suma planurilor este egală cu suma eșecurilor (jalnic!);
  • s-au adunat regrete vechi și au scăzut faptele regretabile (din asta poate ieși ceva bun);
  • raportul pierderi/câștiguri – cel mult egal;
  • am spus de suficiente ori NU, astfel încât să-mi distrug orice potențială șansă;
  • nu am terminat de citit Drood (nici anul acesta!!!)

… un an al ușilor închise.  A fost un an în care am văzut tabloul de la distanța pasului înapoi și, da, atunci când cineva îți spune că realitatea nu e chiar așa frumoasă cum se vede de aproape, așa e! Realitatea, lucrurile, oamenii.

Și totuși…anul acesta m-am regăsit (în lipsă de altceva, voi pune asta la plusuri).

Concluzie: Un an pe care nu mi l-am dorit, dar care a fost necesar.