Zagreb și Lacurile Plitvice

Vacanța în grupuri mari poate fi o variantă bună dacă programul permite și anumite opțiuni independente. Chiar dacă serile petrecute împreună cu prietenii sunt foarte plăcute, orele nesfârșite de plajă sau goana după cumpărături s-ar putea să nu fie apreciate de toată lumea. Pe de altă parte, dorința de a vedea cât mai multe, de a descoperi locuri pline de semnificații, poate deveni obositoare sau plictisitoare pentru cei care nu au astfel de pasiuni. Însă anul acesta, planul de vacanță în grup a fost atât de divers și de permisibil încât a dat fiecăruia șansa de a se desfășură după bunul plac și, în plus, am putut introduce și eu câteva puncte pe hartă.

Am decis să ne reunim, care cu avionul, care cu mașina, și să începem călătoria de la Zagreb, un oraș pe care l-am descoperit în acea primă după-amiază, într-o lumină neașteptat de frumoasă. Dar, recunosc că am fost puțin surprinsă. Cu câțiva ani în urmă am vizitat Splitul și Stari Gradul (despre care am scris aici:https://imaginarycoffee.wordpress.com/2018/05/01/o-dupa-amiaza-la-stari-grad/ ), care mi-au lăsat o impresie mai apropiată de spiritul occidental. În schimb, Zagrebul ne-a întâmpinat cu binecunoscutele construcții comuniste, ambiționate în a-și pune și aici pecetea inconfundabilă.

După un drum de 10-11 ore și după o noapte albă, nu-mi doream decât să prind câteva minute de odihnă, la hotel, înainte de a ne întâlni cu toții și de a explora orașul. Nu s-a întâmplat, dar și oboseala a dispărut ca prin minune!

Hotelul era foarte asemănător fostelor noastre UGSR-uri de prin stațiuni: un complex de clădiri care înconjura o curte semideschisă, destul de îngrijită, și o recepție așezată în mijlocul unui hol imens, decorat doar cu câteva piese de mobilier de pe la sfârșitul secolului trecut.

Piața Republicii Croația

Zona Zagrebului în care se afla hotelul era, de fapt, Donji Grad (Orașul de jos), partea mai recentă a orașului. Seamănă oarecum cu Bucureștiul, dar este mult mai aerisit și mai puțin aglomerat. Străzile largi despart clădiri din secolele nouăsprezece – douăzeci care îndeplinesc diferite roluri administrative, culturale sau educaționale.

Pentru a intra în atmosfera locului, ne oprim la o cafea și o delicioasă plăcintă autohtonă de brânză sărată numită Zagorski štrukli (foarte asemănătoare burekului). Liniștea nefirească pentru o capitală este din când în când risipită de trecerea tramvaiului albastru – un albastru clar, puternic, masculin.

Ni se recomandă să vedem Gornji Grad – orașul de sus, care este destul de aproape de Trg Republike Hrvatske (Piața Republicii Croația), un spațiu foarte larg, dominat de clădirea Teatrului Național Croat – inaugurat în octombrie 1895, în prezența lui Franz Joseph -, dar și de alte construcții impozante care imprimă o anumită monumentalitate locului. Chiar și numai citind lista cu numele pe care le-a purtat această piață de-a lungul timpului poți considera că ai asistat la o lecție de istorie a Croației.

Teatrul Național

Drumul se îngustează imediat ce trecem de piață. Strada se animează, semn că ne apropiem de o zonă centrală. Și într-adevăr, la capătul ei dăm direct în strada Ilica, una dintre cele mai lungi și mai vechi din Zagreb. De o parte și de alta sunt magazine în jurul cărora găsim forfota specifică unui mare oraș. Trecem de statuia poetului și călugărului franciscan Andrija Kačić și ne îndreptăm spre micuțul funicular („cel mai scurt din lume”) care face legătura între Orașul de jos și Orașul de sus. Distanța este foarte, foarte mică, așa că există și varianta de a merge pe picioare, folosind treptele pe care trebuie să le cauți puțin, pentru că nu sunt foarte bine marcate.

Ne oprim pentru a privi orașul din acel punct înalt, iar priveliștea este minunată!

Turnul Lotrščak

Gradec era, în epoca medievală, un oraș fortificat, înconjurat de ziduri de piatră. Unul dintre simbolurile de atunci și ale Zagrebului de astăzi este Turnul Lotrščak, cel de unde bat clopotele în fiecare zi, la ora prânzului. In secolul al XIII-lea, când a fost ridicat, rolul lui era de a apăra partea sudică a orașului. Clopotul care atârna în turn anunța, la lăsarea întunericului, închiderea porților care protejau locuitorii de prădători sau de invaziile tătare. De asemenea, clopotul din turn avertiza oamenii în cazul producerii vreunui incendiu sau în caz de calamități naturale. (un fel de Red Alert medieval). Turnul se poate vizita și am înțeles că la ultimul etaj există un tun cu o poveste interesantă.

Am decis să ne îndreptăm pe lângă zidul turnului și am ajuns în dreptul unei clădiri care s-a dovedit a fi Muzeul relațiilor destrămate. Așa că dacă vrem să lăsăm lumii o urmă a iubirilor noastre pierdute putem dona acestui muzeu un obiect relevant însoțit de povestea din jurul lui. Sau măcar putem cumpăra o gumă de șters amintiri neplăcute!

Ne îndreptăm apoi spre ceea ce croații consideră emblema Zagrebului, Biserica Sf. Marcu. Din păcate, accesul nu era permis când am ajuns, dar am avut totuși posibilitatea de a o privi de după gardul împrejmuitor. Ceea ce atrage imediat atenția este acoperișul foarte colorat, care redă stema Zagrebului și însemnul vechiului Regat Triunitar Autonom format din Croația, Dalmația și Slavonia. Este una dintre cele mai vechi clădiri din Zagreb, iar după elementele arhitecturale și de decor s-a determinat că biserica a fost ridicată în secolul al XIII-lea și refăcută un secol mai târziu. Clădirile care împrejmuiesc piața Sf. Marcu au îndeplinit de-a lungul timpului diferite roluri administrative și continuă să fie utilizate în acest scop.

Tot din secolul al XIII-lea datează și Poarta de piatră, singura rămasă dintre cele patru care se deschideau în zidul vechi care înconjura orașul. Poarta a ars într-un incendiu, în secolul al XVIII-lea, însă o icoană a Fecioarei Maria cu Pruncul a rămas neatinsă de foc. Când a fost reconstruită, localnicii au amenajat un altar în interiorul porții, în care au așezat icoana.

Chiar la intrarea pe poartă, dinspre strada Kamenita, am descoperit și farmacia în care se spune că a lucrat, prin anul 1399, Nicolo Alighieri, unul dintre descendenții lui Dante Alighieri. 

Am coborât apoi spre cartierul Kaptol pentru a vedea Catedrala din Zagreb, aflată și aceasta în renovare, socotind după gardul care o înconjura.

Am trecut prin piața de flori și ne-am îndreptat spre piata centrala Ban Jelačić, unde domină statuia celebrului Josic Jelačić, pe cal și cu sabia ridicată. Povestea acestei statui e foarte interesantă: a servit inițial pentru a aduce un omagiu luptei împotriva Ungariei (iar poziționarea sabiei a avut un rol important), a fost apoi retrasă, pentru ca, după 1991 să fie reașezată în piață.

Ne-am gândit să ne încheiem plimbarea cu o seară petrecută la una dintre terasele de pe strada Tkalčićeva. Aici părea că s-a strâns tot orașul. Era o atmosferă de weekend și părea că toată lumea a ieșit la cină.

Așa că ne-am integrat și noi rapid în spiritul orașului și am încheiat scurta noastră vizită în Zagreb cu celebra bere roșie, Grička vještica.

Nu am reușit să văd decât o mică parte din oraș, dar am descoperit un loc cu oameni mândri, care își respectă simbolurile, istoria, legendele, limba. Un oraș minunat!

După popasul nesperat de plăcut de la Zagreb ne-am îndreptat spre prima noastră destinație din program: Lacurile Plitvice (Plitvička jezera). Am decis să plecăm din Zagreb dimineața următoare, cât se poate de devreme. Eu mai vizitasem Parcul Național Lacurile Plitvice cu câțiva ani în urmă, de aceea am fost foarte încântată să revăd acele extraordinare locuri și să retrăiesc senzațiile atât de plăcute. Parcul este uriaș și este alcătuit dintr-un lanț de lacuri succesive, legate între ele prin cascade de o frumusețe aparte.

După aproximativ două ore și cu tichetele deja procurate online am ajuns la intrarea în parc și am lăsat mașina în parcarea amenajată chiar în pădure. De la Intrarea nr. 1, toate traseele pornesc de la Lacurile de sus și coboară spre cele de jos, iar de la Intrarea nr. 2, traseele sunt în urcare. La un moment dat se vede clar diferența de înălțime parcursă, dar nu este un urcuș dificil deloc. Nu numai că e fragmentat, dar ești atât de  absorbit de spectaculoasele priveliști care te înconjoară, astfel încât nu pare să conteze altceva.

Din câte mi-am dat seama, traseul H (ales data trecută) și traseul C (cel de acum) sunt aproximativ asemănătoare și ambele pot fi parcurse în 4-6 ore, cu mențiunea că primul este în coborâre, iar cel de-al doilea în urcare. Tot ce trebuie făcut este să nu fie scăpate din ochi plăcuțele de orientare. Întregul circuit se desfășoară pe cărări montane și pe podețe construite peste lacuri, de aceea e importantă încălțămintea. Lacul Kozjak este singurul traversat cu vaporașul, iar în apropierea docurilor există un restaurant de unde pot fi cumpărate gustări și apă, în cazul în care am pierdut asta din vedere. Tot în costul biletului intră și o plimbare cu un soi de trenuleț panoramic care ne ajută să parcurgem o mică parte din traseu. Dacă data trecută am fost mult mai atentă să nu greșesc drumul, acum m-am lăsat absorbită de peisaj, m-am bucurat de soare și de felul în care se reflecta în apă, de foșnetul pădurii și de zgomotul cascadelor, de apa turcoaz, verde smarald sau albastru închis…

La fel de mult a părut că se distrează și cățelușa mea, Moca. L-a început, a avut o mică ezitare în a pune piciorușele pe punțile de lemn, dar, la final, părea că e la ea acasă.

Deși ne-am oprit de câteva ori, am așteptat la coadă să luăm vaporașul și trenulețul, am parcursul întregul traseu în aproximativ cinci ore. M-am bucurat de fiecare minut petrecut acolo și mi-aș dori să revăd locul și în alt anotimp, poate toamna.

17 gânduri despre „Zagreb și Lacurile Plitvice”

  1. Vizitat în 2013, dar nu m-a impresionat așa tare. Un oraș lăbărțat 🙂 Bine, recunosc din capul locului, nu sunt fanul capitalelor, singura din Europa (firește, din cele vizitate până acum) care m-a impresionat a fost Budapesta. În schimb, existau zone din Orașul Vechi din Zagreb unde m-am simțit ca-n Ardeal, din punct de vedere al arhitecturii urbanistice. Motivul este lesne de înțeles. 🙂 Dar croații, ca oameni, nu mi-au plăcut, mi s-au părut inospitalieri, urâcioși, însă mai departe de capitală, orașele Zadar și Nin m-au impresionat, ca zone de atracție. Chiar și așa, cu toate părerile mele personale, mă bucur că ați reușit să vizitați capitala croată, mai ales că ați fost foarte bine acompaniată, din câte miham-ham dat seama.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, am avut un ajutor de nădejde! 🙂 În ceea ce privește orașul vechi, da, și eu l-am asemuit oarecum Ardealului nostru. Poate de-asta mi-a creat o stare așa plăcută! 🙂 Mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Într-o asa dulce, simpatica si devotata companie, oriunde în lume viata devine o adevarata feerie ! Magnifique ! Merci pentru interesanta aventura, prin arta, civilizatii si cultura, binefacatoare si racoritoare, în aceasta mare caldura, epuizatoare. 🙂
    Un weekend relaxant, placut si binecuvântat, alaturi de toti cei dragi si nu în ultimul rând de prietenul tau adevarat, fidel…devotat. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: