Cambridge: Mundus Transit et Concupiscentia Eius

Am tras adânc aer în piept, convinsă fiind că după Oxford, nimic la fel de frumos nu mi se mai poate întâmpla. Dar, ca mai toate convingerile mele, a dispărut și aceasta de parcă nu a existat niciodată.

King’s College Chapel

La Cambridge, am trăit plăcutul sentiment că mă aflu unde trebuie. E o armonie în toate! Să fie ceva în aer? Sau – mai știi?! – poate chiar este reală teoria aceea fantastică despre existențele eterice care acumulează gânduri, cunoștințe și conștiințe din toate timpurile… Dar mai bine las misterul acolo unde este și mă bucur de moment. O plimbare la Cambridge, fără țintă și fără plan. Un răsfăț!

Turistic vorbind, Cambridge-ul este copleșitor. Te lecuiește de autosuficiență și de orice tentativă de cădere în superioritate. Minți luminate și vizionare au făcut lucrurile să se întâmple pentru ca celorlalți, și întâmplător și ție, să-ți provoace emoții. Iți îndreaptă gândurile spre frumos și te abate de la mărunțișuri lipsite de sens. Dar desigur, frumusețea stă în ochii și în sufletul privitorului! Regăsesc aceeași monumentalitate grațioasă, lipsită de rigiditate, pe care am văzut-o și la Oxford. Nu știu însă dacă e corect să privesc comparativ cele două orașe. Părerea pe care ți-o formezi despre fiecare loc văzut este absolut subiectivă și ține, de cele mai multe ori, de experiențe care nu au nimic de-a face cu locul în sine. Așa este și cu oamenii!

Istoria Cambridge-ului e însă strâns legată de cea a Oxfordului, mai ales cea de început, când un incident sângeros a determinat migrarea unui număr însemnat de învățați – profesori și studenți- înspre Cambridge. Întreaga tărășenie a fost menționată de cronicarul englez Roger of Wendover în lucrarea Flores Historiarum (Florile istoriei). Pe scurt: în anul 1209, un student de la Oxford a ucis o femeie. Speriat, a fugit și s-a ascuns. Locuitorii furioși au mers la casa în care locuia și, pentru că nu l-au găsit, i-au ridicat pe cei trei tineri colegi cu care locuia făptașul. Deși aceștia nu aveau nicio vină, au fost duși la închisoare și apoi, spânzurați. De frica oxonienilor, ”robele” au părăsit orașul și s-au stabilit pe malul râului Cam.

Colegiile au împânzit, secol după secol, malurile râului. Astăzi, într-o plimbare cu autohtonele bărci plate, punts, dirijate cu ajutorul unor prăjini, te poți bucura de priveliști fără egal. De-o parte și de alta a râului Cam, pe așa-numitul The Banks, sunt înșiruite, ca într-o paradă exclusivistă, pajiștile și clădirile colegiilor, se înalță bisericile și bibliotecile…. cam tot. Aici se strâng turiștii și tot aici e locul de întâlnire al studenților.

De altfel, tot aici, sfârșitul anului universitar, care se întâmplă exact în această perioadă, e prilejul celebrelor baluri ale Universității din Cambridge. Participanții la ceremoniile May Balls respectă întotdeauna codul vestimentar black tie, ceea ce nu îi împiedică însă să se dezlănțuie la petreceri extravagante și zgomotoase, care țin câteva zile și nopți.

Universitatea din Cambridge are 31 de colegii, iar criteriile de admitere sunt foarte riguroase. Pe lângă rezultate excelente la examenele de specialitate, candidații trebuie să-și demonstreze pasiunea, motivația și libertatea în gândire. Universitatea le oferă toate instrumentele pentru a reuși, inclusiv reputația de a fi urmat aceleași colegii precum Isaac Newton, Erasmus din Rotterdam, Charles Darwin, Lord Byron, Oliver Cromwell, Stephen Hawking…

Apropo, e foarte interesant de văzut „Theory of Everything”, un film turnat în mare parte la Cambridge, despre viața și geniul lui Stephen Hawking. (https://www.imdb.com/video/vi974564377/?ref_=tt_vi_i_2)

Capelele și bisericile care însoțesc multe dintre colegii sunt ele însele opere ale arhitecturii. Au fost de-a lungul secolelor refugiul și sprijinul celor care și-au ridicat ochii către cer, dar și al celor care încearcă să găsească substituiri științifice. S-au solidarizat cu istoria locului și cu oamnii și au rămas neclintite în nobila lor misune.

Poarta medievală a Christ’s College, acolo unde au studiat, printre alții, John Milton și Charles Darwin, este cel puțin spectaculoasă. În epocă, porțile colegiilor aveau un rol important, ca și zidurile, de altfel. Lady Margaret Beaufort, mama regelui Henric al VII-lea, s-a preocupat de ridicarea și de dotarea Christ’s College. Ea este reprezentată deasupra intrării principale, într-o ținută modestă, cu o carte în mână, alături de blazonul familiei și de alte simboluri heraldice. Trebuie să recunosc că mi-a atras atenția stridența culorilor care contrastează cu simplitatea coloanelor. Dar ceea ce m-a intrigat sunt reprezentările celor două figuri ciudate care susțin blazonul regal. Două antilope cu cap de berbec. Aceleași figuri, într-o poziție aproximativ asemănătoare, se află și pe poarta principală a Colegiului St. John.

După o mică investigație am aflat că aceaste figuri reprezintă creatura mitologică numită Yale, iar simbolistica sa a evoluat de la „apărarea demnă”, la cercetarea și curiozitatea intelectuală. Porțile colegiilor din Cambridge pot fi o temă în sine, inedită și provocatoare. Și încă ceva interesant, numele Universității Yale este legat de bizara creatură.

Peste Trinity College aproape că am dat din întâmplare, plimbându-mă pe Trinity Lane, o străduță îngustă străjuită de zidurile clădirilor vechi. Colegiul se vede cel mai bine de pe râul Cam. Eu am aruncat doar o privire spre poarta din spate, pe unde este posibil să fi pășit și Isaac Newton. În curtea colegiului crește un pom, „mărul lui Newton”, însoțit de mențiunea că, prin înmulțiri succesive, este descendent al copacului din care a căzut mărul care i-a inspirat lui Newton teoria gravitației.

King’s College, fondat în 1441, este un ansamblu emblematic pentru Cambridge. Deși fotografia mea nu e întru totul relevantă pentru că surprinde doar colțul dinspre stradă al capelei colegiului (dar ce colț!) și un copac desfrunzit, îmi pare un mesaj despre trecerea cu demnitate a timpului și despre statornicie.

King’s College Chapel

Dar lecția timpului am aflat-o abia la Corpus Christi, cel mai vechi colegiu din Cambridge (1352). O bijuterie!

Corpus Christi College

E bizar cum tocmai cele mai vechi clădiri îmi plac cel mai mult, iar folosind timpul ca scuză (iarăși timpul!) sar peste modernisme. Absolut nedrept! Totuși, tocmai la Corpus Christi mi-a atras atenția o instalație care nu are nimic de-a face cu vechimea, ci dimpotrivă: The Corpus Clock.

The Corpus Clock

Cadranul ceasului este din oțel placat cu aur și este modelat sub formă de trei cercuri concentrice. Ceasul nu are „limbi” și nici numerele nu sunt marcate. Un led albastru clipește în dreptul orelor, minutelor și secundelor. Deasupra lui însă se află o făptură ciudată: un fel de insectă cu cap de pește răpitor: Cronofagul, devoratorul de timp. E o apariție lipsită de farmec care pare că se hrănește cu secundele noastre, încercând să ne demonstreze felul în care ne irosim viața și incapacitatea noastră de a opri timpul. (https://youtu.be/tcMQl6LfZ5Y)

Revenind la ceas, el nu marchează uniform clipele. Pare să se miște mai repede sau mai lent, întocmai cum percepem noi timpul: în momentele grele, timpul parcă stă în loc și zboară  în clipele fericite. Ceea ce e și mai interesant e că atunci când ceasul bate, se aude sunetul unui lanț care lovește un sicriu, amintindu-ne de realitatea morții (expresia „îți bate ceasul” e cum nu se poate mai potrivită aici, dar nu știu dacă englezii o folosesc).

Sub ceas este inscripția mundus transit et concupiscentia eius, într-o traducere aproximativă: „lumea şi plăcerile ei trec”. Versetul invită la reflecție, iar eu recunosc că îmi place lumea asta și vreau să gust fiecare clipă care îmi este îngăduită. 

14 gânduri despre „Cambridge: Mundus Transit et Concupiscentia Eius”

  1. Citind cu atentie fiecare gând exprimat în cuvinte, amintirile m-au condus imaginar în cultura unei altfel de civilizatie, care secole la rând a fost marginalizata si ignorata de marile imperii Occidentale, dar care azi, (se pare) este tocmai cea de care, venind de la „Soare Rasare”, depinde pacea întregii planete si a tuturor locuitorilor… buna stare… 🙂

    „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”
    Un sfârsit de saptamâna magnific, minunat, în toate aspectele binecuvântat, Suflet drag !

    Apreciat de 3 persoane

      1. Si mie, mai ales ca iubesc si sunt pasionat de arhitectura constructiilor combinate si perfect îmbinate, din lemn si piatra, rezistente la cutremure, neutilizându-se cuie, buloane sau suruburi metalice pentru îmbinare, asa cum sum sunt realizate cladirile din „orasul interzis”, tehnica utilizata si în Maramuresul istoric, de catre mesterii populari traditionali.
        Cred totusi, ca exista o puternica si evidenta influenta culturala, între entitatile decorative realizate în cele doua universitati din UK si cele din China, însa nu pot spune cine pe cine a plagiat… 🙂 ))

        Apreciat de 1 persoană

        1. Cred că o cercetare la fața locului ar fi binevenită! 🙂 Am citit câteva romane având pe fundal China, dar nu am trecut niciodată „porțile Orientului”. Avem o lume fascinantă! 🙂

          Apreciază

  2. Foarte frumoasă prezentare a uneia dintre cele mai vestite Universități din lume. Cine nu și-ar dori să treacă pe acolo, fie și numai ca simplu turist. Mi-am amintit că am avut un profesor care a studiat acolo. Să te mândrești cu faptul că ai învățat în același loc cu Newton, Byron, Hawking… nu e deloc puțin lucru.
    Sărut mâna pentru ocazia de a „călători” virtual pe la Cambridge! 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  3. Mi-a plăcut foarte mult! Dar mi-ar plăcea și mai mult dacă aș putea vedea cu ochii mei aceste minuni! Cine știe!?
    Am aflat lucruri interesante mai ales că mie îmi plac construcțiile vechi, iar dacă sunt și furnizoare de educație, cu atât mai mult…

    Apreciat de 3 persoane

    1. Fiind acolo, ai sentimentul că toată această frumusețe pătrunde în tine. Își doresc să ai parte de această experiență! Mulțumesc! ♥️

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: