Lesson #19

I will search the world, I will face its harms

I don’t care how far, I can go the distance

(David Zippel, Alan Menke )

Îmi plac distanțele! Iubesc egal destinația și drumul până acolo. Oricât de lungă ar fi, nu pot considera în niciun caz anostă sau pustie geografia dintre locul în care mă aflu și cel spre care mă îndrept. Am senzația că spațiul dintre lucruri, oameni, momente, intenții mai degrabă le leagă sau, în orice caz,  îți oferă șansa să le vezi dintr-o poziție mai sigură. Adevărul e că distanța e un univers tentant din care poți extrage fragmente de neprevăzut, rătăciri, senzații.

Da, îmi plac distanțele… noul, prospețimea, surprizele pe care le oferă necunoscutul pe care ne-am obișnuit să-l numim distanță. În plus, destinațiile m-au mai dezamăgit; distanțele, încă nu.

16 gânduri despre „Lesson #19”

  4. Curiozitatea explorarii spatiului necunoscut si emotia descoperirii noilor spatii virgine, produc în fiinta rational-sentimentala sensibila si sublima, sentimente, emotii si stari de agregare (adrenalina) adeseori extreme, care ne pot exalta de fericire, sau pot provoca marea dezamagire. Merci pentru superbul articol, iar piesele lui Michael Balton sunt toate pline de profunzimea cunoasterii iubirii adevarate, absolute, atemporale, aspatiale, eliberatoare. 🙂
    O duminica sublima, binecuvântata cu bucurii, pace, relaxare si Lumina, draga Cristina !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Suntem raționali și luăm în calcul și riscul, așa cum este firesc, dar cam asta e definiția fiecărei zile, nu! Mulțumesc pentru vizită! O zi minunată! 🙂

      Apreciază

      Răspunde

  7. Dacă destinațiile sunt un scop pe care mintea sau inima le cer distanțele spre ele oferă multe lucruri interesante, noi, stări de spirit, așa precum frumos ai punctat iar melodia e minunată (și eu am tot reascultat-o). Seară plăcută!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Lasă un comentariu