Intr-un alt sfârșit de septembrie

Intr-un alt sfârșit de septembrie a fost ucis Andrei.

Unii spun că se numea Andrei Khurtsidze, dar pe cărțile tipărite sau traduse de el acum mai bine de trei sute de ani se iscălea simplu, Antim Ivireanul. Și așa îl știm! Dacă era georgian sau dacă se trăgea din vreun Ion sau vreo Maria, trăitori în Iviria, e greu de spus. Dar știm că a fost iubitor de români. A învățat limba română și a dus-o în biserică, pentru ca tot norodul să înțeleagă slujbele. Și nu oricum, ci într-o limbă literară curată și frumoasă.

Poate chiar vestea (considerată diversiune) că austriecii se îndreaptă spre București, primită de la ucenicul tipograf Mihail Iștvanovici aflat, în timpului războiului austro-turc, pe vechea Cale a lui Traian pentru a duce creștinilor de peste munte prețioasele tipărituri… Sau poate mai vechile probleme, mai degrabă politice, de pe vremea Brâncoveanului … Sau poate chiar și mai vechea scrisoare de abjur de la credința islamică (faptă demnă de un măcel în concepția otomană) semnată cu ani și ani în urmă pe malul Bosforului, în momentul în care Dositei, patriarhul Ierusalimului, l-a răscumpărat pe sclavul Andrei de la turci…. Poate că toate astea l-au adus pe Mitropolitul Antim în vârtejul furiei primului domnitor fanariot și a otomanilor față de care nu și-a putut ascunde nicio clipă disprețul. A fost caterisit, umilit, bătut…. Nu i s-a găsit niciodată trupul măcelărit și aruncat într-un râu de lângă Adrianopol (Edirne). 

M-a cutremurat balada scrisă și interpretată în spiritul epocii de preotul Codruț Scurtu: povestea în versuri a vieții lui Antim! (am selectat și câteva versuri)

BALADA VLĂDICII

De pe plai îndepărtat

Domnu-a binecuvântat

Ca să vină să trăiască

Chiar în Ţara Românească

Vlădica Antim, cel Sfânt

Care-acum iaște pământ:

*** 

Turcul iute mi-l vindea

Pă talanţi mi-l giudeca

Iar cine mi-l cumpăra

Din robie-l slobozea

Din robie-l slobozea

În Bosfor pă Marmara

***

Rob a fost, rob a murit,

Binecuvântând smerit

Iviria, Grecia,

România, Gruzia

***

Plin de zile şi orfan,

Cu gândul la Ivirean

Mucenic, ca Brâncovean

Vreau să ştiţi ce-n suflet am

C-au sfinţit un biet sărman 

Slova, cea de peste an!

Spovedind p-acest firman

Ma semnez …  MIHAI ŞTEFAN