Crucile de la Firijba

Am trecut în grabă peste râul Luncavăț și abia am observat crucile îngrămădite pe partea stângă a drumului îngust, care urcă spre Firijba,  un sat vechi, vechi… cine știe de când. Satul e incredibil de mic, iar dacă ești absorbit într-o discuție nici nu realizezi că ai trecut deja prin el. Șoseaua dispare însă dintr-o dată în pădure, semn că satul s-a terminat, iar singura variantă este să te întorci.

Pășim pe asfaltul proaspăt turnat, singura mărturie a epocii în care ne aflăm, și respirăm aerul încărcat de mirosul pădurii și al socului înflorit. Casele sunt risipite, la distanțe mari una de cealaltă, de o parte și de alta a drumului, despărțite de curți, livezi părăsite sau foste grădini transformate toate acum în pajiști înverzite. Gardurile au o arhitectură rustică extraordinar de frumoasă în simplitatea lor desăvârșită. Intuiești priceperea mâinii care a fixat fiecare ulucă și apoi aproape că percepi scurgerea timpul.

Dincolo de garduri nu se mai află însă decât tăcerea. Nu se mai aud zgomotele fierăstraielor sau râsetele copiilor … nici măcar vreun lătrat de câine.  

Clădirile, majoritatea părăsite, transmit o tristețe sfâșietoare. Au rămas, precum un câine credincios, în așteptarea stăpânului. Deși modeste, aceste case de paiantă au o anumită măreție în statornicia lor. Sunt crăpate, iar pe sub lutul căzut de pe pereții exteriori se văd, scheletic, stinghiile aranjate oblic. Iarba și arbuștii sălbatici au copleșit curțile, dând un aspect oarecum idilic locului. Ferestrele mici, cu rame de lemn minim ornate și vopsite în culorile pământului, ne atrag privirea spre interiorul modest al locuințelor de început de lume. De pe cerdacul caselor lipsesc însă așternuturile scuturate, fructele puse la uscat pe rogojini și ghivecele de lut din care se revărsau odinioară mușcate sau cerceluși. Uneltele, obiectele folosite în gospodărie, se află și ele exact acolo unde au fost abandonate acum zeci și zeci de ani. 

În spatele unui gard ceva mai nou zărim o femeie care își lucrează pământul. Își ridică pentru o clipă privirea, apoi își continuă activitatea după aceleași ritualuri dictate de natură și învățate de la cei de dinaintea ei.

Nu mai există școala și nici biserica. Un sat fără biserică… O troiță îngrijită a devenit locul de închinăciune al celor rămași aici. Și ea e înconjurată de cruci vechi de lemn.

Un bărbat spre 50 de ani, cu ochii azurii și obrajii înroșiți de aceste prime raze de vară, ne întâmpină, curios să afle ce e cu noi. Când îl asigurăm că nu suntem „de la județ„, răsuflă  ușurat și se prezintă: ”sunt cel mai tânăr din sat și singurul vaccinat”.  Ne spune că ”mai suntem douăsprezece în sat” și bănuim că se referă la numărul familiilor, dar răspunsul lui ne bulversează de tot. Își îndreaptă degetul spre o casă și ne spune că acolo stau trei surori. Casa era clar părăsită de zeci de ani, iar el ne spune că surorile sunt plecate care încotro, în cazul în care mai trăia vreuna. Interesat mod de a număra familiile din sat.

Îl întrebăm despre cruci, despre semnificația așezării lor pe drumul de lângă troiță și de lângă râu. Tot ce am aflat de la el este că, după un an de la deces, crucea de la mormânt este mutată fie la troiță, fie lângă râu în funcție de ce fel de om fusese răposatul: „jurat” sau „nejurat”. Bănuiesc că e legat de ce făcuse în timpul vieții, dar nu am aflat nimic mai mult. Jovialitatea bărbatului este copleșitoare. Cred că era bucuros să vorbească cu cineva, așa că insistăm și-l întrebăm cum se descurcă cu procurarea alimentelor, din moment ce în sat nu există nicio mașină. Ne spune că săptămânal vine cineva de la brutăria de lângă primărie și le aduce pâine și orice mai au nevoie. Ne spune că și doctorul vine din când în când. E încântat de drumul proaspăt renovat și ne mărturisește că odinioară erau izolați între noroaie. Despre poveștile fabuloase care circulă despre sat nu-l întrebăm, pentru că nu ne propunem să găsim aici senzaționalul, ci realul. Plec cu un sentiment, chiar dacă risc un clișeu, de atemporalitate.

Mai târziu am căutat informații despre sat în volume la fel de vechi ca unele dintre casele văzute. La pagina 367 a volumului al doilea din „Marele dicționar geografic al României”, alcătuit și prelucrat, între anii 1898 și 1902, de George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu și Grigore Tocilescu, după studiile lui C. Alessandrescu, sunt menționate: satul Firijba – așa cum era el la 1893, un râu și de un „trup de pădure” cu același nume, din comuna Popești, județul Vâlcea. Am încercat să înțeleg și etimologia numelui, dar n-am găsit decât o mențiune pe internet referitoare la uneltele folosite pentru principala ocupație a locuitorilor, aceea de tăietori de lemne:

firéz (Trans. Ban.) și firíz (Olt. Munt. Buc.) n., pl. e și urĭ (ung. füresz). Fĭerăstrăŭ (mare saŭ mic: cordar, beschie, joagăr).

16 gânduri despre „Crucile de la Firijba”

  1. Depopularea satelor înseamnă pierderea unei mari părți a identității noastre! Ştiu şi eu multe sate golite efectiv de oameni, deşi ele mai apar în diverse documente ca existând. Cui foloseşte această informație falsă nu ştiu, dar dacă mă gândesc bine, sunt altele şi mai gogonate. Eu mă refeream la sate din Podişul Transilvaniei.

    Apreciat de 3 persoane

    1. @Ecoarta, așa este. Probabil sunt și chestiuni administrative. Sau poate fiecare sat își are o existență, parcurge transformări…. Nu știu. Cert este că aceste sate vechi spun povești celor care au răgazul de a le asculta. O zi frumoasă! 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  2. Superb articol ! Casa regala a UK, investeste în satele abandonate din România, stiind ca aici este legendara Gradina a Raiului, iar românii le abandoneaza atrasi de „curentii” Marii Moarte.

    Satele abandonate, sunt oaze de sanatate, de natura ocupate, cu salbaticiuni si plante, în deplina LIBERTATE… !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s