Grădinăritul de plăcere

Nu m-am așteptat nicio clipă să fie ușor, dar nici nu vreau să fac să pară mai greu decât este. Grădinăritul! Aleg varianta “de plăcere”, singura care nu implică un ajutor constant sau investiții majore și care nu-mi dă senzația de ocupație cu normă întreagă.

Dintotdeauna mi-a plăcut să fiu înconjurată de plante, iar conform principiului “ai grijă ce-ți dorești…” m-am ales, acum vreo doi ani, cu o vie și cu un teren aflat în continuarea ei. Deși cunoștințele mele agricole tind spre zero și nici nu am vreun soi de prietenie cu vinul, mi-am pus cizmulițele cu floricele și mănușile de grădinărit, iar via nici nu a simțit că și-a schimbat amicul de distracție.

Acum alta. Mă deprimă locurile pustii. De pe terenurile învecinate, copleșite de arbuști uscați și vegetație cât casa, se aud țipetele stridente ale fazanilor, cei mai recenți și cred, singurii locatari ai acestora. Mă bucur să-i văd zburând dintr-o parte în alta, creând o mică agitație din când în când, făcând-o pe Moca să se ascundă în spatele meu. Pe terenul cu care se continuă via mea erau câțiva pomi răzleți, unii uscați, iar alții niciodată tunși, abia au făcut un pumn de fructe. Suficient cât să mă lămuresc ce sunt. După o curățare drastică și după o mică investiție în pomi fructiferi, garantați de un producător de prin zonă, am încropit o mică livadă cu de toate: meri, peri, pruni, cireși, piersici, caiși, nectarini, vișini, smochin, nuci, migdal, gutui, kaki, rodie (just for fun!), precum și zmeură, aronia, kivi și doi afini. Între vie și livadă am plantat și câteva rânduri de căpșuni.

Proiectul meu este însă la început și îmi va lua ceva timp. Pe lângă vie și livadă, mi-aș dori să amenajez și un mic părculeț pentru relaxare (pentru că și asta face parte din grădinăritul de plăcere) și o grădină de plante aromatice. Deocamdată, curtea este în plin proces de transformare și arată mai degrabă a șantier. Am plantat însă câțiva bulbișori de primăvară, iar fețișoarele lor mirate mă încântă peste măsură.

Deși e nițică “zdroabă”, ceea ce mă surprinde este că nu oboseala, ci satisfacția este starea care te cuprinde după o zi de grădinărit.

Am de gând să măsor roadele în clipe de mulțumire!

31 de gânduri despre „Grădinăritul de plăcere”

  1. Mi te și imaginez trebăluind cu cizmulițele cu floricele, mănușile de grădinărit și cu Moca învârtindu-se pe lângă tine. Floricelele sunt adorabile, mai ales brândușele și ghioceii de pădure( așa știu că se numesc, te rog să mă corectezi dacă am greșit.)

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ca să-ți spun sincer, nu știu exact cum se numesc. Am pus niște bulbișori în pământ și asta a ieșit! Pe etichetă scria ”crocus”, dar eu prefer ce ai zis tu: brândușe! 🙂 Acum vânez orice firicel care apare. Mulțumesc pentru vizită! Îmbrățișări! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Am primit cândva două firicele de busuioc cu rădăcinuţe ca nişte aţe. Le-am pus în ghiveci şi s-au făcut înalţi de-mi ajungeau mai sus de genunchi şi arătau ca doi pomişori. Eram atât de fericită, că nu se poate explica. Sunt convinsă că o grădină oferă satisfacţii mult mai mari aşa că pot înţelege.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Cunosc sentimentul innascut in tine. Aceeasi satisfactie am si eu cand vad ca o floare pusa de mine infloreste. Cand astept cu nerabdare ca o floricica sa se transforme in fruct. Intr-adevar munca de gradina este grea la inceput dar cu timpu ea se transforma in relaxare,in satisfacere. Daca acum 15 ani nu ma vedeam capabila sa traiesc „la tara” acum nu cred ca as stii sa mai traiesc intr-un oras.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Articolul tau, m-a dus instant cu gândul la gradina Edenului !

    „Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
    Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.”

    Nu exista mai mare frumusete, relaxare, satisfactie, multumire si bucurie, decât gradinaritul original, traditional, natural, manual, mai ales când florile, arbrustii, via si pomii fructiferi saditi si îngrijiti, înfloresc stragând albinele, fluturii si insectele polenizatoare, care lucreaza în locul nostru, pentru a ne bucura sufletele cu belsugul roadelor fascinante, minunate, savuroase, aromate, parfumate pe care doar trebuie sa le culegem din luna mai pâna în octombrie. Ma gândesc zilnic si Îi multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar paradoxal, de a ma fi nascut pe acest superb pamânt ^Gradina Eden, care ofera cu generozitate tuturor nimalelor, hrana necesara convietuirii în pace, armonie si respect fatza de întreaga creatie vie, fenomenala, magica, reala, paradoxala, atemporala…

    Zile magice, însorite, calde, binecuvântate cu bucurii, pace, multumire, fericire si împlinire în toate, draga Cristina !

    Apreciat de 1 persoană

  5. Visez la o casă cu grădină, în ultimul timp tot mai des, deși atunci când am avut-o detestam munca și săpatul și văruitul pomilor, era timp pe care-l luam de la joacă, iar asta nu-mi plăcea. Acum însă, de plăcere, chiar mi-aș mai dori. Frumoase floricelele tale, va fi un colțișor de rai acolo, felicitări și să te bucuri de el!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc tare mult! Eu practic m-am trezit cu ea peste noapte, așa că încerc să fac din acest teren un colțișor în care să mă rup de lume. Natura este însă generoasă, și ce nu știu să fac eu, face ea. O zi minunată! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s