Lesson #16

Gândim după propriile tipare, conduși de naivități personale și ridicându-ne limitele la rangul de standarde. Iată-ne, dezechilibrați și vulnerabili, în vârtejul unei nenorociri care presupune să ne însingurăm și să cultivăm separarea. Confruntarea aceasta cu invizibilul ne provoacă, rând pe rând, speranță, luciditate și teamă, toate bine ascunse sub măști uniformizante.

Dintotdeauna dramele majore despart lumea în învinși și învingători, în descurajați și înverșunați. Fiecare însă luptă în felul său în căutarea echilibrului:

nihil novi sub sole!

13 gânduri despre „Lesson #16”

  1. Magnifique imaginea prezentata ! 🙂
    Istoria se repeta, vremurile se schimba, timpurile si anotimpurile se succed perpetuum, oamenii se nasc si mor, mai mult sau mai putzin constienti de originea, identitatea si scopul vietii în aceasta dimensiune joasa, bio-fizica 3D, prin care calatoresc dezorientati o perioada limitata, dependenti de pamânt si de cele 5 simturi primare, incapabili sa se desprinda (sufleteste si spiritual) de aceasta „atractie” gravitationala morbida, înaltându-si privirile spre cerul albastru, senin si luminos, privindu-l, chemându-l si asteptându-L pe Împaratul Vesniciilor, Domnul Isus Hristos .

    Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.
    Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
    Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.
    Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
    Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.
    Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
    Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
    Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu. – Eclesiastul 1 –

    Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
    Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. – Eclesiastul 12 _

    Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. – 2 Corinteni 5 –

    Un sfârsit de saptamâna binecuvântat, cu bucurii, pace, fericire alaturi de toti cei dragi, în Cuvântul Minunat, (AAAE)

    Apreciat de 1 persoană

    1. Fotografia este din 2016, din curtea interioară a Muzeului Boijmans Van Beuningen din Rotterdam. Am luat imaginea de la una dintre ferestrele de la etaj.
      Mai mult ca oricând, avem nevoie să ne întoarcem la înțelpciune! Mulțumesc pentru vizită!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s