Allez, Tour de France!

Iubesc ciclismul. E un sport atât de complex! Implică deopotrivă condițiile naturale și pregătirea fizică, mecanica și tactica, mentalul și rezistența la efort, conjunctura și norocul, inițiativa personală și disciplina de echipă… și mult mai mult de atât. În aparență, regulile sunt simple, dar combinații infinite de factori hotărăsc rezultatul. Fiecare echipă are o strategie, cel puțin un lider și sportivi pregătiți pentru diferite etape: cățărători, sprinteri, contratimpiști. Liderul, de fapt omul de clasament general, este cel care este permanent ajutat de ceilalți coechipieri. Aceștia merg pâna acolo încât se sacrifică pentru el. Își cedează bicicletele dacă liderul are o problemă mecanică, este așteptat când rămâne în urmă, ceilalți colegi îi fac trenă pentru a-i ușura deplasarea sau se poziționează în așa fel încât el să nu fie afectat de vântul lateral, este în permanență protejat și i se creează cel mai bun culoar pentru a nu fi expus accidentelor.

Pare ciudat, dar poți câștiga Turul chiar dacă nu ai nicio victorie de etapă!

Sigur, ciclismul, ca orice sport, are și el “starurile” lui. Pentru mine, Bradley Wiggins reprezintă desăvârșirea. Pe vremea când concura la Sky, se remarca în pluton prin stilul de pedalare și prin poziția perfect aerodinamică. Era de o pedanterie sportivă remarcabilă. Până și felul în care își ținea degetul mare pe ghidon era atent studiat. De altfel, cea mai memorabilă fază din ciclism (și cea mai frumoasă, pe care o revăd mereu cu aceeași emoție), este finishul de la Paris din 2012. După “colțul norvegienilor”, pe Rue de Rivoli, Wiggins (tricoul galben) i-a făcut trenă și a devenit lansatorul lui Mark Cavendish în ultimul kilometru, iar acesta a sprintat și a câștigat acea ultimă etapă. https://youtu.be/V4SzcoD4lDw

Am primit și eu o pălăriuță de la Skoda.

Anul acesta, Turul a început la Nisa. La ediția cu numărul o sută a Turului, în 2013, tot la Nisa a avut loc contratimpul pe echipe. M-am dus cu ceva timp înainte la linia de sosire pentru a-mi găsi cel mai bun unghi din care să-i pot vedea pe cicliști. Înainte de începerea competiției am asistat la o adevărată defilare a sponsorilor. Mașini decorate cu însemne reprezentative au trecut într-un șir nesfârșit, oferind tuturor spectatorilor mici cadouri (eșarfe, pixuri, geluri fructate… ) și creând atmosferă.

Apoi a început competiția. Trebuie să spun că atunci când te afli în public e altfel decât dacă privești la televizor. Pe margine, ești pe cont propriu. E greu să-i recunoști pe rutieri și să urmărești timpii la linia de sosire… Oricum, senzația a fost extraordinară. Când mi-am luat ochii de pe șosea, chiar în fața mea era prințul Albert de Monaco. Bonusul de a fi în mijlocul acțiunii!

DSCF7781

În rest, m-am ales cu buzele arse de soare.

Echipa Sky a terminat atunci contratimpul pe locul trei, dar până la final, Chris Froome (Sky) a câștigat, pentru prima dată în cariera lui, Turul Franței.

DSCF7767

Acum Sky e Ineos, iar ciclistul pentru clasamentul general este Egan Bernal, câștigătorul de anul trecut. Dintre toți cicliști de la Ineos acesta este cel mai puțin “simpatic”, în sens sportiv. Dar e tânăr și are mari șanse. Richard Carapaz e varianta a doua, și nu e una rea deloc. În acest moment, cel puțin la fel de puternică precum Ineos îmi pare echipa Jumbo-Visma, iar dacă nu ar fi accidentat, cred că Primoz Roglic ar avea mari șanse. Dar sunt acolo și Tom Dumoulin și Wout van Aert. Îl susțin și pe Thibaut Pinot de la Groupama-FDJ – are un parcurs interesant și este de admirat cum reușit să-și învingă teama de coborâri. Din păcate, astăzi a căzut și nu a avut o zi prea bună.

Pe Richie Porte (fost Sky-ist, acum ciclist la Trek) îl plac necondiționat pentru grimasele lui care par un zâmbet permanent, dar și pentru tenacitate. Pe Peter Sagan (Bora) l-am considerat mereu exagerat și rebel (într-un sens nu prea bun), dar sunt sigură că va avea un cuvânt de spus în Turul ăsta. De la Bora mi-a atras atenția și Max Schachmann.

Prima etapă a turului de anul acesta a fost haotică și periculoasă: ploaie torențială, accidente, chiar și o încercare de neutralizare. Dar și de-asta îmi place Turul.

De fapt, iubesc Turul Franței și pentru peisajele pe care le parcurg odată cu rutierii, pentru legendele și poveștile locurilor, pentru rețetele gastronomice și istorioarele atent documentate și prezentate de Emanuel Terzian.

Așadar… Allez, Tour de France!

13 gânduri despre „Allez, Tour de France!”

  1. Anul acesta „Tour de France” a fost afectat de pandemia CoVid 19 ca dealtfel toate competitiile sportive, si culturale de masa, fara exceptie. Chiar si sportul alb care-mi place cel mai mult dintre toate sporturile practicate pâna azi. Mai cunosc în virtual o persoana (femeie) fan convins al ciclismului, si chiar ma amuza modul vostru de a cunoaste si memora atâtea nume ale competitorilor asemeni marilor microbisti ai fotbalului.
    Toate sporturile, practicate moderat cu întelepciune, sunt frumoase si sanatoase pentru organism, iar competitiile profesionistilor sunt frumos si interesant de admirat. 🙂

    O saptamâna sublima, învesmântata cu bucurii, pace, fericire si Lumina Divina !

    Apreciat de 2 persoane

  2. Așa este! Avem parte de un an cu totul altfel. Dintr-o dată, nimic nu mai e la fel. Poate de aceea mă bucur mai mult decât oricând de Turul Franței. E ca și cum am lua o gură de normalitate… din vechea normalitate. Să sperăm că ne vom recupera viețile curând! Mulțumesc pentru clip și pentru că ești aici. O toamnă plină de zâmbete!

    Apreciază

  3. Ciclismul este într-adevăr un sport foarte frumos, asta până când nu mai e și devine un sport al trișorilor. Să ne aducem aminte de câți cicliști, foști campioni, au fost prinși în cele din urmă dopați. Nu mai vorbesc de Lance Armstrong, care a dus furtul la un alt nivel (până la nivelul transfuziilor de sânge) și care a pătat pentru totdeauna imaginea ciclismului în lume. Cu toate acestea și mie îmi place ciclismul, mai ales pentru finalurile spectaculoase de cursă și pentru peisajele și locurile splendide prin care te poartă din fața televizorului. E o adevărată delectare. Cursele din Belgia mi se par de departe cele mai interesante, din toate punctele de vedere. Aș da oricând Turul Franței pe o cursă de o zi de pavate din Belgia. Dar și Turul Franței are farmecul său, iar să te afli la fața locului este extraordinar. Mie unul îmi place acest rebel slovac pe numele său Sagan. La fel cum îmi place și acest tânăr, Carapaz, venit din creierii munților ecuadorieni, unde era un simplu păstor de animale. Acest ciclist are o poveste de viață incredibilă. Recomand să te uiți la un documentar făcut despre el de curând. Îmi pare rău că a ales să meargă la Ineos, unde primește foarte mulți bani, dar unde îi va lipsi o echipă care să îl susțină, așa cum avea la Movistar. P.S. Nu l-am plăcut niciodată pe Chris Froome, și nici echipa Sky/Ineos. Performanțele sale mi se pare dubioase, pentru că nu îmi pare a avea alură de sportiv. Nu m-ar mira ca peste ceva timp să se dovedească faptul că a folosit substanțe interzise.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Da, nici ciclismul nu a fost ferit de controverse și scandaluri. Acestora li se adaugă și accidentările, unele cauzate tocmai de lipsa de sportivitate (exemplu recent: Fabio Jakobsen în Turul Poloniei). Intr-adevăr, Sky/Ineos are o strategie care se axează aproape exclusiv pe lider, astfel mari cicliști sunt în pericol de a nu-și atinge niciodată potențialul. Dar asta e și frumusețea: diversitatea cu care echipele abordează cursa. Sunt de acord cu tine în ceea ce-l privește pe Carapaz. Cu ani în urmă, Nairo Quintana părea că trăiește un „vis american” după o impresionantă poveste de viață, dar nu a reușit să demonstreze calități umane pe măsura șansei care i s-a dat. Carapaz pare să fie totuși din alt aluat. Și apoi, așa cum ai spus, e o delectare să privești peisajele și să afli povești inedite despre locuri, oameni și întâmplări. Mă bucur că au decis să-l organizeze și anul acesta și sper să se termine cu bine. O zi minunată! 🙂

    Apreciază

  5. După ce am citit articolul tău nu voi mai privi niciodată Turul Franței cu aceiași ochi. Chiar nu cunoșteam nimic despre acest sport și tu mi-ai dat o serie de lămuriri. Ești o norocoasă că ai avut șansa de a fi în mijlocul competiției, cu siguranță va fi o experiență pe care nu o vei uita niciodată. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  6. Este, de fapt, singura competiție sportivă pe care o urmăresc cu plăcere de la început până la sfârșit. 🙂 E plăcut să vezi cum se schimbă peisajul în fiecare clipă. O zi minunată! 🙂

    Apreciază

  7. Merci de acest articol despre ciclism !
    Deși iubesc mersul pe bicicletă, dar nu competițiile astea ucigătoare. Pot să merg zeci și sute de km pe biclă dar nu să mă nenorocesc. Eu îmi aleg traseele, campările și timpiibde parcurs.
    Important să pedalăm, este sănătos.
    Te urmăresc !
    Zi de marți cu bine !!!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Uau, altfel privesc acum ciclismul, după ce am citit articolul tău, felicitări! În Belgia e sport național, mai toată lumea-l practică (chiar și eu, dar doar ca amator și din plăcere pură) însă niciodată n-am urmărit cursele, recunosc. Și-au fost câteva organizate chiar aici, în satul meu. Hm, data viitoare cred că n-o s-o mai ratez.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Mulțumesc pentru vizită! E o bucurie să urmăresc cursele și să privesc peisajele străbătute. Belgia are câteva „clasice” celebre. Chiar miercuri ]ncepe Flèche Wallonne !!! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s