Nivelul MUST

IMG_5463Când am primit via, am simțit că mă așteaptă încă o corvoadă. L-am ascultat fără entuziasm și desigur, fără să înțeleg ceva: “Acum ar trebui dirijată și legată!”.  Privea pe deasupra plantelor tinere care se agățau de stâlpi și se răsfirau în soarele de primăvară. Fără legătură cu ce spunea, îi ghiceam regretul din voce, iubirea pentru podgoria pe care nu o va mai putea îngriji…. speranța firavă că nu o voi lăsa să dispară. “Îi place să aibă mereu pământul afânat”, a continuat ca pentru sine. “Și …. plivită. “ Abia atunci a întors privirea către mine, observându-mi nedumerirea. “Dar lasă, că mai e timp până la plivit și poate găsești pe cineva priceput.“ L-am urmat printre rânduri, simțindu-i efortul făcut pentru fiecare pas, până s-a oprit, obosit, și a trasat cu mâna o linie imaginară între doi stâlpi aflați de o parte și de alta: “De aici, din dreptul ăsta și până acolo e via ta. Gardul ăsta e făcut de mine. Și drumul e al tău. Pe aici aduceam tractorul…”. Părea nesfârșit de trist! Nu voi uita niciodată acea tristețe. Poate din respect pentru ea, am pășit astă-vară în vie. Pentru prima dată! Frunzele căpătaseră o anumită maturitate, iar de lăstari atârnau ciorchini necopți. O minune la care eu nu contribuisem cu nimic. Spațiile dintre rândurile atât de “curate” cu câteva luni în urmă erau acum invadate de buruieni, iar un reproș nerostit m-a făcut să mă simt atât de vinovată. Mi-20191011_191845era milă, mi-era rușine. O uitasem atâta vreme, iar ea se străduise în tot acest timp să-și continue viața. Nu o dirijasem, nu o legasem, nu o plivisem, nu-i afânasem pământul… nimic. Am început să smulg iarba, până am simțit că mă ustură palmele. Această răzvrătire a mea împotriva mea însămi nu-i mai era de folos. Dar mi-am dat seama că îmi pasă. Și cred că atunci când mi-a oferit via, el a știut cumva că va veni acest moment.

În weekend-ul acesta, relația mea cu via a ajuns la nivelul MUST: intim, dulce și aromat. Și va continua…  să fermenteze.

12 gânduri despre „Nivelul MUST”

  1. Cel mai paradoxal si minunat „nivel” înainte de a se transforma „mustul’ în „vin” iar un „vin natural” cu cât este mai vechi, devine mai valoros, aromat, parfumat si gustos” iar nobilele Suflete care-l consuma la marile sarbatori ale bucuriei si veseliei „unirii cerului cu pamântul” sunt îmbatate de placerea savorii acestei bauturi magice, producatoare de stari si sentimente de iubire, beatitudine, liniste, bucuria, pace, si fericire în întreagul univers al fiintei …VII.
    Un sfârsit de saptamâna binecuvântat cu rodul bogat si minunat al „vitei de vie”, cu belsugul pâinii si cu toate celelelte roade ale pamântului si cerului, Suflet frumos !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Numai Providența, numită profan în acest caz “norocul începătorului” va transforma mustul meu în vin, iar atunci voi gusta sau degusta (in sens propriu), poate mai mult din curiozitate, rezultatul primului meu experiment cu vinul. Și sper că, de undeva de sus, cel care mi-a oferit via să se bucure, iar eu să trasform datoria de credință în ritualul frumos pe care l-ai descris. Mulțumesc! Gânduri bune!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s