Minciuni albe

Pășesc din nou pe Millennium Bridge, spre zona Bankside, privind țintă spre clădirea rotundă, elisabetană, aflată pe partea stângă, o replică a celebrului Globe Theatre. Întorcându-mi însă privirea spre dreapta, aproape mă zgârie imaginea unui turn care aduce a furnal și care domină o clădire la fel de austeră. În bunul stil practic englezesc, o fostă centrală electrică a fost transformată într-o uimitoare (pe dinăuntru) galerie de artă modernă, Tate Modern.

Parcurg spaţiile de expunere neobişnuit de înalte și mă opresc, iarăși, în faţa unei lucrări spectaculoase: Metamorfoza lui Narcis, celebra pictură în care Salvador Dali, inspirat de Ovidiu, ne predă lecția minciunilor albe.

DSC07813

În obișnuitul lui delir artistic, Dali ne înfățișează o succesiune de momente prin simpla dublare a unei imagini prelucrată în maniera paranoico-critică, dezvoltată chiar de el. Narcis se îndrăgostește de propriul chip reflectat în luciul apei, incapabil de a-și învinge fantasma grandomaniei de care este controlat. În momentul de după transformare, acesta ia forma unei mâini care ţine în vârful degetelor un ou/bulb din care răsare o narcisă. Iluzionism curat! Dali ne sfătuieşte să vizualizăm, pentru un timp, tânărul de pe piedestal, până când privirea ne fuge involuntar spre forma metamorfozată.

Complexul narcisic este reprezentat de acest bulb, prin care Dali a creat imaginea plastică a obsesiilor celui convins de superioritatea lui absolută, de farmecul și unicitatea lui.  Și totuși, nici măcar Narcis nu se îndrăgăstește de el însuși… ci de imaginea lui. O imagine a perfecționismului reflectată în oglinda propriei minți, dar care, contestată de cineva, îl transformă pe acesta într-un însigurat dominat de ură… drumul sigur spre întoarcerea la vegetal.

7 gânduri despre „Minciuni albe”

  1. Într-adevăr, Narcis nu se îndrăgostește de el însuși, ci de o imagine a lui reflectată în apă. Este cumva păcălit. Imaginea lui din apă este una perfectă, și cum să nu te îndrăgostești de prefecțiune?! Narcis vede în apă ceea ce, în mintea lui, își dorește să vadă. Poate că imaginea pe care ne-am făcut-o despre Narcis ar trebui reabilitată. Bietul Narcis, este înșelat, este dacă vreți, o victimă a propriilor sale năzuințe și aspirații. Cred că atunci când spunem cuiva că este narcisist, nu înțelegem în totalitate mitul lui Narcis. Un om poate să fie mândru, trufaș, vanitos, plin de amor propriu, dar asta nu îl face nici pe departe narcisist. Nu spun că narcisismul este o virtute, dar nici nu este ceva ce trebuie luat în sens peiorativ. Dar, bineînțeles, și termenul de narcisism, ca de altfel mulți alți termeni, a căpătat de-a lungul timpului o altă conotație decât ar fi trebuit, și a intrat în vorbire cu sens negativ. Eu zic că cei care sunt narcisiști trebuie compătimiți, nu arătați cu degetul. De exemplu termenul de idiot, astăzi este înțeles ca o jignire adusă cuiva care are, să zicem, un nivel scăzut al capacităților intelectuale. Dar termenul derivă din grecescul idiotes, care desemna pe cei care nu luau parte la treburile cetății, adică cei însingurați. Iată cum s-a denaturat sensul. Și acesta este doar un exemplu.

    Apreciat de 1 persoană

  2. E un subiect interesat această migrație a sensurilor cuvintelor împumutate. Cred că ține de celebrul nostru umor: haz de necaz. Cum altfel am putea explica sensul total diferit pe care-l are la noi cuvântul „idiot”, despre care ai povestit? La fel… românul șmecher sau fraier (nemți respectabili, de altfel), marea piață turcească devenită prozaicul nostru maidan. Ca să nu mai spun de visteria turcească devenită haznaua românească. :}

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ce-i drept, noi românii, la datorăm turcilor lui Osman o bună parte din vocabularul „de argou”. Cam toate deprinderile rele ale acestui popor latin, fie ele economice sau de limbaj, au venit de la închinătorii semilunei care au poposit multe secole pe la noi, poate chiar prea multe… Apoi, după ce am scăpat de dracu, am dat de mama dracului, vorba proverbului, și ne-am pricopist pe capul nostru cu o altă rasă de oameni plină de „calități”, și mă refer la frații noștrii ortodocși din stepele Eurasiei. Nu mai deschid subiectul că se poate scrie o lucrare de licență pe tema asta.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Reblogged this on fata noptii and commented:
    Narcis se îndrăgostește de propriul chip reflectat în luciul apei, incapabil de a-și învinge fantasma grandomaniei de care este controlat. În momentul de după transformare, acesta ia forma unei mâini care ţine în vârful degetelor un ou/bulb din care răsare o narcisă. Iluzionism curat! Dali ne sfătuieşte să vizualizăm, pentru un timp, tânărul de pe piedestal, până când privirea ne fuge involuntar spre forma metamorfozată.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Indiferent de forma în care este reprezentata si interpretata aceasta metafora a narcisismului, chipul reflectat în oglinda apei, reprezinta frumusetea si desavârsirea fiintei umane, creata din elemente chimice solide, gazoase si lichide, stim si constientizam cu totii, caci toata frumusetea creatiei nu ar exista, fara aceasta magica, paradoxala, suficienta, infinita, nepretuita si ignorata, risipita, poluata, necunoscuta „oglinda” energie libera, absoluta si gratuita a moleculei de H2O…
    O seara si o saptamâna sublima, binecuvântata cu Lumina Divina, Suflet frumos !

    Apreciat de 1 persoană

  6. Suntem norocoși cei care iubim misterul și metafora din jurul nostrul! Mulțumesc pentru gândurile împărtășite. O toamnă senină!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s