Posted in Artă, Călătorii

“…iată ce li se cuvine muritorilor”

IMG_3802Cu greu îmi pot imagina astăzi măreția de altădată a locurilor din preajma orașului Mosul, unde conflictele nesfârșite au zdrobit sufletele oamenilor, iar regimul militar  – într-o paralelă tristă cu un alt conflict care a pustiit lumea secolului trecut – a strâns și a ars în stradă instrumentele muzicale, considerând frivolă orice formă de exprimare artistică. Contrastul apare cu atât mai evident, cu cât deznădejdea pare să domnească peste oraș și peste oameni, în timp ce urmele măreței civilizații care popula odinioară regiunea strălucesc în lumina caldă a celor mai mari muzee din lume.

Descopăr la British Museum o încercare de a readuce la viață Biblioteca lui Assurbanipal, un bun motiv să-mi propun o călătorie în timp, în cea mai înfloritoare perioadă a civilizației asiriane. Cetatea Ninive, inima Asiriei, aflată cândva pe teritoriul Irakului de astăzi, a fost construită după conceptul sumerian potrivit căruia gândirea trebuie să prevaleze impresia. Regăsesc vechea cultură concentrată în obiectele recuperate de arheologi și, mai ales, în fragmentele care alcătuiau biblioteca regelui Assurbanipal (668-630 î.Hr) de la Ninive, expuse astăzi, în forma lor originală, în galeriile faimosului muzeu britanic.IMG_3815.JPG

Cu 2500 de ani în urmă, regele asirian Assurbanipal, un vizionar care preţuia fără măsură cunoaşterea, a dispus ca toate scrierile importante din regatul său să fie copiate şi aduse la biblioteca din palat. Textele colectate erau în limbi diferite și includeau scrisori, texte juridice, liste de persoane, de animale sau de bunuri, incantanții, mituri și legende. Biblioteca a fost incendiată în anul 612 î.Hr de o armata formată din babilonieni, sciti si mezi, iar tăblițele de lemn și sulurile de pergament au pierit în foc. Ulterior, invaziile, războaiele, precum și condițiile climatice au distrus în întregime edificiul, iar o mare parte din tezaur s-a pierdut. Odată cu straturile solidificate de praf, peste faimoasa bibliotecă s-a așternut și uitarea, până când, în anii 1850, arheologul britanic Sir Austen Henry Layard a descoperit porțile vechiului oraș Ninive. Muzeul Britanic a continuat excavările în zona Kuyunjik, lângă Mosul, până în anii 1930, iar în timpul acestor săpături au fost scoase la lumină peste 30.000 de tăblițe și fragmente de lut care conțin aproximativ 1200 de texte cuneiforme.

Înființată cu secole înaintea faimoasei Bibliotecii din Alexandria, pe care de altfel a și inspirat-o, Biblioteca din Ninive oferă astăzi informații despre popoarele Orientului Antic, date și legende care altfel nu ar fi putut fi niciodată cunoscute. Ea impresionează prin diversitatea, dar și prin desăvârșita organizare a colecției, având multe dintre caracteristicile unei biblioteci din zilele noastre. Astfel, existau camere în care erau păstrate numai tăblițele cu conținut istoric, în altele se aflau cele religioase și cele dedicate magiei, urmate de inscripțiile geografice, științifice și literare.

Fiecare secțiune conținea o scurtă descriere pentru a identifica domeniul, iar la intrarea în camera de depozitare, chiar lângă ușă, exista o notificare asupra conținutului general al materialelor aflate în încăpere, precum și schema de ordonare a lor. Sistemul de catalogare era și el foarte modern, nemaintâlnit până la Assurbanipal, iar dezvoltarea colecțiilor era făcută după planurile scribilor special angajați cu descoperirea, colectarea și copierea materialelor.

Se cunoaște că o parte dintre tăblițele găsite la Ninive sunt inscripționate chiar de rege, iar în unele imagini, acesta apare cu un instrument de scris prins la centură, ca o dovadă a preocupărilor lui. Se poate spune despre Assurbanipal că era un colecționar în sensul de astăzi al termenului și putem considera că acesta ar fi unul dintre motivele alcătuirii colecțiilor sale, dar interesant este că, regele era pasionat până la obsesie de ocultism. Dezvoltase un întreg serviciu de colectare a informațiilor în încercarea de a prevesti viitorul, iar orice întâmplare căpăta importanță în sistemul lui de predicție. Acesta se baza pe testarea mai multor tehnici de ghicire a viitorului, iar rezultatele erau înregistrate și folosite ca experiențe pentru evitarea problemelor. Tăblițele expuse la British Museum din Londra prezintă adevărate ghiduri de interpretare a semnelor prevestitoare, manuale de inițiere în magie, dar și hărți destul de sofisticate cu distribuția stelelor pe bolta cerească.IMG_3807

În colecția lui Assurbanipal s-au găsit, de asemenea, un număr însemnat de materiale corespondente a ceea ce astăzi numim documente guvernamentale clasificate. Asemeni unei arhive moderne, notele informative ale spionilor și constatările acestora în legătură cu acțiunile secrete ale statului s-au păstrat în siguranță, depozitate în locurile neaccesibile din adâncurile palatului.

Biblioteca devenise un centru de interes, iar regele scrib se mândrea cu scrierile neprețuite păstrate în palatul de la Ninive. Pe lângă activitatea de colectare, scribii realizau și activități de cercetare astfel că, pe tăblițele descoperite se află și o listă aproape completă a conducătorilor antici din Orientul Apropiat, dar și numeroase relatări despre realizările militare și relațiile dintre regii asirieni și babilonieni. Aceștia au mai alcătuit liste de sinonime, tabele care ilustrează formele timpurii ale scrierii cuneiforme și un dicționar sumeriano-acadian, care a permis specialiștilor înțelegerea limbii acadiene. Nici viața de zi cu zi a cetății nu a rămas nemenționată. Circa 120 de tablete vorbesc despre obiceiurile locuitorilor, iar altele cuprind informații despre practicile medicale și plantele utilizate în tratarea diverselor afecțiuni.

Unul dintre cele mai cunoscute documente din această bibliotecă este o versiune a Epopeei lui Ghilgameș, cea mai veche lucrare literară a umanității. Aproape jumătate din cele 3600 de versuri ale poemului au supraviețuit în biblioteca regelui asirian, inscripționate în akkadiană pe 12 tăblițe de lut. În mod profetic, cea mai pătimașă dorință a personajului, aceea de a găsi viaţa veșnică, s-a împlinit prin aducerea la lumină a operei în sine, ceea ce i-a asigurat nemurirea.

“… iată ce li se cuvine muritorilor” (Epopeea lui Ghilgameș)

O privire în viitor sau un scurt răgaz în mijlocul unor momente petrecute în trecut, iată o experiență pe care aș fi tentată să o negociez.

Advertisements

9 thoughts on ““…iată ce li se cuvine muritorilor”

  1. E copleșitoare senzația de a te afla lângă obiecte din alte timpuri, lucruri atinse de personaje pe care nici nu le mai poți desprinde de legendă.

    Like

  2. Multumim pentru incursiunea nostaligica in bibliotecile istoriei! 🙂 Din pacate, nici in zone mai sigure nu sunt muzeele mereu in siguranta. Ce trist mi s-a parut cand a ars Muzeul National al Braziliei sau cladirea noastra monumentala din Oradea. 😦 Atunci, astfel de articole si fotografii raman chiar singurele care le pastreaza amintirea.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s