Posted in Gânduri

Curaj…

IMG_4733A poposit astăzi, pe biroul meu, un pui de gaiță care părea destul de interesat de tehnologie. L-am botezat, din lipsă de inspirație… Kirițescu. A privit – curios – momente în șir desktopul pe care se derulau (plictisite și ele) justificări ale prețului existenței mele. La fel de curioasă privesc și eu micuța pasăre. Cât să aibă? Câteva zile…  poate 10, 15. Are încă puful acela specific puiuților, dar aripile sunt colorate cu nuanțe de albastru-azuriu-bleumarin. Este de câteva zile pe lumea asta… și deja are o poveste de viață. Curajos peste măsură, puiul a început să viseze la văzduhul în care tot dispăreau părinții lui și de la care a împrumutat puțină culoare pentru noile lui aripi. A privit ezitant spre cuibul protector și confortabil și și-a evaluat șansele: nu prea poate el mânca singurel, dar are un piuit puternic. Și visuri mari! Și-a întins aripile proaspăt crescute și a hotărât să fie altfel. Primul zbor a eșuat în iarba de sub copac. Dar ce zbor!!!

Mă întreb câți dintre noi au curajul să-și întindă aripile și să se desprindă. Aproape identice, desfășurate după o rutină exersată ani în șir, în care doar motivele de stres sunt diferite de la o zi la alta, săptămânile încep și se termină la fel, într-o agitație lipsită de conținut. Iar aripile au doar un rol decorativ.

Advertisements

15 thoughts on “Curaj…

  1. Ne-am împrietenit și sper să rămânem așa până reușește să ajungă singur în cuibul lui din vârful bradului cât trei etaje. 🙂

    Liked by 2 people

  2. 🙂 Am sentimentul că va fi bine! Are un spirit de aventură care, indiferent unde sau spre ce îl va duce, îl va face fericit.

    Liked by 2 people

  3. Ce povestire faină și fermecătoare! Cu atât mai mult cu cât e pe bune. Bucură-te de el cât va sta cu tine. Clipe ca astea și învățămintele lor sînt de neprețuit. 🙂
    Ei își deschid aripile de nevoie, noi doar dacă avem curaj…

    Liked by 2 people

  4. Temerarul cu pricina a fost redat libertății de către colega mea, vecină cu familia împricinatului. După o scurtă comunicare nonverbală cu părinții a fost reprimit în cuib. De altfel, de acum e pe cont propriu și probabil încă le mai umpe capul alor lui cu povești despre incredibila lui aventură.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s