Posted in Citate, Learnings

Lesson #8

imaginary coffeeSuntem ca păianjenul. Ne ţesem viaţa şi apoi ne deplasăm de-a lungul aţelor. Suntem ca visătorul care visează şi apoi trăieşte în vis.” – UPANIŞADE

Câtă patimă trebuie să pui în visul tău, câtă imaginație și cât imposibil… Cât de intens trebuie să viseze copilul din tine! El țese planurile și tot el le urmează indiferent unde îl duc. Cu timpul însă pierzi din intensitatea cu care faci lucrurile. Dispare spontaneitatea și se strecoară conformismul, iar pânza ta de păianjen începe să semene cu o țesătură banală.

Am un soi de entuziasm captiv în propriile-mi visuri.

Advertisements

2 thoughts on “Lesson #8

  1. Un om moare atunci cand ultima farama din copilul din el dispare. Ramane doar o carcasa umblatoare gonind spre nicaieri.
    Nu-mi pot imagina cat de trist poate fi sa traiesti alaturi de un om in totalitate matur si fara putinta de a visa. Crunt.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s