Lângă dorul singur, fără sărbătoare…

Ierni fără săniuțe, case părăsite, Crăciun fără zăpadă și fără colindători. Generația mea are amintirea sărbătorilor de altădată în care orașele erau mai puțin decorate, dar mult mai însuflețite.

Numai ce m-am întors de la un concert de colinde care mi-au amintit ce spirit frumos avem:imaginary coffee.JPG

La căsuța unde-i neaua până-n tindă,
Vine Fiul dulce, singur, și colindă.

Leru-i, Doamne, ler.

Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler…

Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.

Lângă ușa unde nimeni nu se-oprește,
Vine Fiul dulce, singur, și grăiește.

Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce, singur, și Se-așază.

Lângă plânsul singur fără liniștire
Vine Fiul dulce – șoaptă de iubire.

Lângă dorul singur fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce – har și-mbrățișare.

Leru-i, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler..

3 gânduri despre „Lângă dorul singur, fără sărbătoare…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s