Posted in Gânduri

Pâinica îngăduinței: Half for me and half for you, between us goodwill will be

indexÎn fiecare an, în vinerea dinaintea Paștelui, pregătesc pâinica îngăduinței și o împart cu persoanele dragi în timp ce ne promitem să fim binevoitori unul cu celălalt printr-o “incantație” copilărească: “Half for you and half for me, between us goodwill will be”. Îmi place acest ritual care, deși are o anumită candoare, ascunde o dorință atât de simplă: să dăruiești și să primești toleranță. Știi că vei greși și vrei să-ți securizezi cumva înțelegerea celor dragi și să-i asiguri că și tu vei privi cu mai multă bunăvoință în jurul tău. Faptele tale vor fi mereu interpretate prin prisma felului de a fi al celuilalt și nu ceri, prin acest gest, decât să-ți acorde creditul că indiferent ce ar putea crede sau cum ar putea părea, intențiile tale au fost bune. Vrei să scapi de judecata rece și impersonală, cel puțin a celor apropiați. Pentru că ei te judecă cel mai adesea cu o cerbicie demnă de o cauză mai bună.

Nu fac asta pentru că te-ar urî, ci pentru că faptele tale nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor lor sau pentru că ele au căpătat proporții josnice în ochii lor. Și atunci, să te ții jigniri: de-ai zice că ești un monstru ticălos și perfid care și-a vândut sufletul mârșăviei. Ei bine, vei trece poate peste cuvintele murdare, dar partea urâtă rămâne. Rămâne și teama că permanent îți vor fi interpretate faptele și ai tendința de a te izola, de a păstra pentru tine gândurile și de a apărea în fața “judecătorului” așa cum ar vrea el să fi. Te depersonalizezi sau te lași înlocuit de o versiune a ta care nu te reprezintă. Cu timpul ți se face atât de dor de viața ta, de libertatea de a face lucruri fără teama că vei fi judecat, încât vei ajunge să spui: gata! Ai mușcat din aceeași pâine a îngăduinței, dar asta nu înseamnă acceptarea umilinței și a josniciei. Chiar dacă îi înțelegi reacția și îi găsești justificări, chiar dacă ierți și îi regreți suferința, nu poți să nu te întrebi: de ce aș suporta asta? Chiar dacă știi că durerea celui care face reproșul este mai mare decât a celui căruia i se reproșează – el strânge atâta ură încât își calcă pe demnitate, pe orgoliu și se coboară până la nivelul cel mai de jos pentru a-ți demonstra dreptatea lui –  chiar dacă știi că după toate astea va simți rușinea și regretul cu aceeași intensitatea a agresiunii, chiar dacă empatizezi cu el, trebuie să știi un lucru: el nu e liniștea ta. E vremea să-ți arăți bunăvoința și în ceea ce te privește și să împărți pâinica îngăduinței cu tine însuți. Pâinica respectului de sine. Acordă-ți ție libertatea de a face lucruri fără teamă și tot ție, dreptul de a greși. Regăsește-te!

Ca să nu mai spun că această pâinică plină de semnificații e și foarte delicioasă. E un fel de mini-mini cozonac umplut cu ce-mi place cel mai mult: ciocolată, căpșuni, stafide și nuci. Că tot e vorba despre îngăduință!

Advertisements
Posted in Poezii, Traduceri

Tipare-asemeni tie

De tine-am fost lipsit în primavără

Pe când aprilie se-mpodobea pestriț,

Făcând așa un spirit tânăr să răsară,

Că până și Saturn a râs cu el și s-a rotit.

Cu toate astea, nici tril de păsări, nici odor

De flori înmiresmate și colorate felurit

Nu m-au făcut să fiu al verilor povestitor

Sau să culeg din poala-i mândră potirul înflorit.

N-am admirat nici albul pur al crinului

Și n-am slăvit nici roza stacojie;

Suave și plăcute ochiului

Te-ntruchipau, tipare-asemeni ție.

Umbrite toate de absența ta erau

Și-o iarnă-nfrigurată retrăiam.

(Încercare de traducere, C.)

 

From you have I been absent in the spring,
When proud-pied April, dressed in all his trim,
Hath put a spirit of youth in everything,
That heavy Saturn laughed and leaped with him,
Yet nor the lays of birds, nor the sweet smell
Of different flowers in odor and in hue,
Could make me any summer’s story tell,
Or from their proud lap pluck them where they grew.
Nor did I wonder at the lily’s white,
Nor praise the deep vermilion in the rose;
They were but sweet, but figures of delight,
Drawn after you, you pattern of all those.
Yet seemed it winter still, and, you away,
As with your shadow I with these did play.

(Sonetul 98, W.Shakespeare)

 

Posted in Pictura

Tribut Vincent Van Gogh

“…  pentru mine, Van Gogh este cel mai mare pictor dintre toți. Cu siguranță cel mai cunoscut pictor din toate timpurile,  cel mai iubit. Îmbinarea lui de culori este magnifică. A transformat durerea vieții sale atât de tulburată într-o frumusețe extaziată. Durerea e ușor de descris, dar să-ți folosești pasiunea și durerea ca să portretizezi bucuria și extazul și minunăția lumii noastre…nimeni nu mai făcuse așa ceva. Și probabil că nimeni nu o va mai face. Pentru mine, acel om ciudat și sălbatic care cutreiera câmpurile din Provance, nu este numai cel mai mare artist al lumii, ci și unul dintre cei mai minunați oameni care au trăit vreodată.”

Posted in C.

Pe zidul unei case…

 Il fait nuit dans la piece oů tremble un oreiller
Comme un voilier qui sent venir la haute mer,
Et je ne comprends pas si je suis l’équipage
Ou l’adieu d’un bras nu resté sur le rivage.

(O pernă se-fioară în întunericul cămării,

Precum o barcă cu pânze ce simte-apropierea mării

Iar eu nu știu: sunt marinarul de pe vas

Ori semnul de adio al brațului pe mal rămas?)

 Vivant ou morte…Les Amis inconnus de Jules Supervielle

Pe zidul unei case în Franța….

Posted in Muzică

We made these memories for ourselves

“Photograph”

Loving can hurt

Loving can hurt sometimes
But it’s the only thing that I know
When it gets hard
You know it can get hard sometimes
It is the only thing that makes us feel aliveWe keep this love in a photograph
We made these memories for ourselves
Where our eyes are never closing
Hearts are never broken
Times forever frozen stillSo you can keep me
Inside the pocket
Of your ripped jeans
Holdin’ me closer
‘Til our eyes meet
You won’t ever be alone
Wait for me to come home

Continue reading “We made these memories for ourselves”

Posted in Gânduri

Placerea lecturii

f43a1f_962c7cea48364ff4a8541e84af165410~mv2

 Există fără îndoială o relaţie între lectura de plăcere şi starea de bine. Cititul reprezintă o provocare a imaginaţiei, un exerciţiu de voinţă. Asistăm cu plăcere la spectacolul dintre coperțile unei cărţi, iar imaginaţia fiecăruia interpretează într-un mod personal ceea ce se derulează sub ochii lui. Avem libertatea de a ne închipui spaţiul, de a da chip personajelor, de a ne implica emoţional în actul scrierii. Lectura are şi acestă mare calitate: de a facilita o plăcută complicitate între cititor şi scriitor. Lectura nu este un act pasiv, cititorul își negociază timpul cu textul și asimilează gradual ceea ce crede că dorește autorul să transmită.

Continue reading “Placerea lecturii”