Pâinica îngăduinței: Half for me and half for you, between us goodwill will be

indexÎn fiecare an, în vinerea dinaintea Paștelui, pregătesc pâinica îngăduinței și o împart cu persoanele dragi în timp ce ne promitem să fim binevoitori unul cu celălalt printr-o “incantație” copilărească: “Half for you and half for me, between us goodwill will be”. Îmi place acest ritual care, deși are o anumită candoare, ascunde o dorință atât de simplă: să dăruiești și să primești toleranță. Știi că vei greși și vrei să-ți securizezi cumva înțelegerea celor dragi și să-i asiguri că și tu vei privi cu mai multă bunăvoință în jurul tău. Faptele tale vor fi mereu interpretate prin prisma felului de a fi al celuilalt și nu ceri, prin acest gest, decât să-ți acorde creditul că indiferent ce ar putea crede sau cum ar putea părea, intențiile tale au fost bune. Vrei să scapi de judecata rece și impersonală, cel puțin a celor apropiați. Pentru că ei te judecă cel mai adesea cu o cerbicie demnă de o cauză mai bună.

Nu fac asta pentru că te-ar urî, ci pentru că faptele tale nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor lor sau pentru că ele au căpătat proporții josnice în ochii lor. Și atunci, să te ții jigniri: de-ai zice că ești un monstru ticălos și perfid care și-a vândut sufletul mârșăviei. Ei bine, vei trece poate peste cuvintele murdare, dar partea urâtă rămâne. Rămâne și teama că permanent îți vor fi interpretate faptele și ai tendința de a te izola, de a păstra pentru tine gândurile și de a apărea în fața “judecătorului” așa cum ar vrea el să fi. Te depersonalizezi sau te lași înlocuit de o versiune a ta care nu te reprezintă. Cu timpul ți se face atât de dor de viața ta, de libertatea de a face lucruri fără teama că vei fi judecat, încât vei ajunge să spui: gata! Ai mușcat din aceeași pâine a îngăduinței, dar asta nu înseamnă acceptarea umilinței și a josniciei. Chiar dacă îi înțelegi reacția și îi găsești justificări, chiar dacă ierți și îi regreți suferința, nu poți să nu te întrebi: de ce aș suporta asta? Chiar dacă știi că durerea celui care face reproșul este mai mare decât a celui căruia i se reproșează – el strânge atâta ură încât își calcă pe demnitate, pe orgoliu și se coboară până la nivelul cel mai de jos pentru a-ți demonstra dreptatea lui –  chiar dacă știi că după toate astea va simți rușinea și regretul cu aceeași intensitatea a agresiunii, chiar dacă empatizezi cu el, trebuie să știi un lucru: el nu e liniștea ta. E vremea să-ți arăți bunăvoința și în ceea ce te privește și să împărți pâinica îngăduinței cu tine însuți. Pâinica respectului de sine. Acordă-ți ție libertatea de a face lucruri fără teamă și tot ție, dreptul de a greși. Regăsește-te!

Ca să nu mai spun că această pâinică plină de semnificații e și foarte delicioasă. E un fel de mini-mini cozonac umplut cu ce-mi place cel mai mult: ciocolată, căpșuni, stafide și nuci. Că tot e vorba despre îngăduință!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s